Urmareste-ne
  >  Executare silită   >  Admisibilitate contestație la executare. Majorare debit principal ulterior momentului încuviințării de către instanța de judecată

Admisibilitate contestație la executare. Majorare debit principal ulterior momentului încuviințării de către instanța de judecată

Bună ziua, domnule avocat! Vreau să îmi spuneți în ce măsură este posibil ca, deși executarea silită a fost încuviințată pentru suma de 5000 de lei, incluziv cheltuieli de executare, să mă trezesc acum câteva zile că executorul nu vrea să-mi ridice sechestrul, cu toate că debitul a fost acoperit?

Toate acestea, deoarece ar mai fi înregistrată o cerere din partea băncii creditoare în dosarul de executare în care îi este adus la cunoștință executorului că trebuie să continue executarea silită și pentru suma de 3000 de lei.

Din ce mi-am dat seama, această sumă provine din același contract de leasing. De ce nu au cerut-o la momentul inițial?

Am rugămintea să-mi spuneți dumneavoastră care este soluția legală în această situație.

Întrebare adresată de Pamfile G.

 

Bună ziua, domnule Pamfile, și vă mulțumim pentru că ați ales serviciile echipei avocatum.

Am analizat documentele transmite de către dumneavoastră. Având în vedere faptul că executarea a început în anul 2008, ne vom raporta în elaborarea prezentei opinii la dispozițiile Vechiului Cod de procedură civilă, cu mențiunea că aceeași este interpretarea și în lumina legislației curente.

Atât timp cât obligația prevăzută în titlul executoriu a fost îndeplinită integral, sumele solicitate ulterior achitării debitului principal, având în vedere că nu au făcut obiectul cererii de încuviințare a executării silite, sunt nedatorate, potrivit art. 371 indice 2 din Vechiul Cod de prodecură civilă, actualizarea debitului fiind admisibilă doar în privința dobânzilor aferente prevăzute în titlu, penalităților ori prin aplicarea ratei inflației, în niciun caz nefiind posibilă adăugarea unor debite principale suplimentare.

În primul rând, potrivit alin. (1) al art. 379 din Vechiul Cod de procedură civilă (în continuare, VCPC) „Nici o urmărire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decât pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă”.

Prin urmare, pentru a porni executarea silită, nu este suficientă existența unui titlu executoriu, ci creditorul trebuie să-și justifice urmărirea silită prin existența unei creanțe crete, lichide și exigibile.

Textul sus-menționat definește el însuși ce înseamnă caracterul cert și lichid al creanțelor.

Creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte  acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoascute de dânsul”.

Creanța este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă, cu ajutorul actului de creanță sau și al altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță, chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de o deosebită socoteală.”

Potrivit art. 373 indice 1 alin. (1) din VCPC, „Cererea de executare silită, însoțită de titlul executoriu, se depune la executorul judecătoresc, dacă legea nu prevede altfel. Acesta, în termen de cel mult 5 zile de la înregistrarea cererii, va solicita instanței de executare încuviințarea executării silite, înaintându-i în copie cererea de executare și titlul respectiv”.

Prin urmare, creditorul, prin cererea de executare silită a precizat expres care este creanța certă, lichidă și exigibilă, și doar în privința acestui cuantum instanța a verificat condițiile de admisibilitate, s-a pronunțat și a încuviințat executarea silită.

Orice alte sume ulterioare solicitate cu titlu de principal trebuie să facă obiectul controlului instanței de judecată, executorul judecătoresc neavând posibilitatea să se substituie acesteia, și prin urmare să le încuviințeze, în acest sens pronunțându-se și Curtea Constituțională prin Decizia 895 din 17.12.2015, Constituția recunoscând numai judecătorului jurisdictio și imperium, adică puterea de a „spune” dreptul și de a impune executarea forțată a hotărârilor/ a da hotărâri cu putere de executare silită (a se vedea și deciziile CCR nr. 96 din 24.09.1996, 339 din 18.07.1997 sau 189 din 10.10.2000).

Acest lucru a fost reținut de către instanța de control constituțional și prin Decizia nr. 458 din data de 31.03.2009, prin care a stabilit că declanșarea celei de-a doua etape a procesului civil (executarea silită) se poate realiza doar prin exercitarea controlului judecătoresc cu privire la aceasta. Este o exigență constituțională care trebuie respectată indiferent de actul normativ care reglementează procedura executării.

Având în vedere că vorbim despre un titlu executoriu, altul decât o hotărâre judecătorească, ce are caracter executoriu de iure, cu atât mai mult se impunea controlul instanței de judecată asupra caracterului cert, lichid și exigibil al creanțelor ce izvorau din acesta.

Să considerăm că executorul judecătoresc poate mări oricând și independent de instanța de judecată debitul principal, ar însemna să admitem posibilitatea ca instanța să încuviințeze, ca exemplu, un debit de 10 lei (doar acesta fiind cert, lichid și exigibil) pentru ca în final executorul să solicite executarea a 5000 de lei, și asta doar în baza cererii creditorului, ceea ce este inadmisibil fiind flagrant încălcat principiul legalității executării silite.

Totodată, putem observa faptul că totalitatea sumelor pretinse de creditor sunt anterioare momentului la care a fost depusă cererea de executare silită, izvorând din Contract acestea puteau fi pretinse încă de la momentul începerii executării silite, ceea ce nu s-a întâmplat, motiv pentru care orice refuz al executorului de încetare a executării silite este nelegal.

Practica instanțelor de judecată (Tribunalul Specializat Cluj prin Decizia civilă nr. 753/A/2015) a reținut faptul că „era imperios necesar ca acestea (debitul adăugat ulterior n.n.) să fie incluse în debitul urmărit, susținându-se că sunt datorate în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de credit, pentru a fi supuse încuviințării executării de către instanța de judecată. Or, de vreme ce creditoarea nu a înțeles să menționeze și această sumă în cererea de executare silită, în mod practic suma respectivă nu poate fi urmărită silit în dosarul nr. 1337/2013, nefiind nici încuviințată executarea silită de către instanța de executare pentru această sumă”.

Inadmisibilitatea actualizării debitului principal, fără încuviințarea instanței de judecată, a fost pronunțată și prin Sentința civilă nr. 4250 din data de 17.11.2014, pronunțată de Judecătoria Târgoviște (Dosar 9125/315/20014-rămasă definitivă în recurs), instanța considerând ca inadmisibilă adăugarea unor debite principale suplimentare celor încuviințate de către instanță.

În practică (Tribunalul Specializat Cluj prin Decizia civilă nr. 753/A/2015), analizându-se aspectul majorării debitului principal ulterior momentului încuviințării de către instanța de judecată, s-a concluzionat că „deși este real faptul că executarea silită se poate derula simultan sau succesiv până la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobânzilor, penalităților sau a altor sume acordate potrivit legii prin titlu, precum și a cheltuielilor de executare, această normă are în vedere o executare care a început în mod legal pentru o sumă pretinsă cu titlul de debit (debit principal si/sau accesorii) și cheltuielile de executare aferente, însă nu acoperă și ipoteza în care, în cursul executării silite, creditorul ar solicita și alte sume de bani cu titlul de debit, suplimentar celor expuse în cererea de executare silită”.

De aceea, considerăm că orice sume de bani (cu excepția dobânzilor, penalităților și sumelor rezultate prin efectul indexării) care exced acelora cerute și încuviințate prin încheierea din Judecătoriei, nu mai pot forma obiectul Dosarului de executare silită, refuzul executorului de a finaliza executarea silită, întemeiat pe sume ulterioare, fiind nelegal, soluția în acest caz fiind reprezentată de contestația împotriva refuzului executorului judecătoresc.

Domnule Pamfile, în eventualitatea considerării sfatului nostru ca unul folositor cazului dumneavoastră, dorim să aveți în vedere că puteți oricând solicita sprijinul nostru atât aici, în mediul online, cât și în parcurgerea concretă a demersurilor privind remedierea acestei situații. În vederea stabilirii unei întâlniri nu ezitați să ne contactați.

 

Cu considerație,
echipa
Admisibilitate contestație la executare. Majorare debit principal ulterior momentului încuviințării de către instanța de judecată