Arestarea preventivă
Ce reprezintă arestarea preventivă?
Arestarea preventivă, alături de reținere, control judiciar, control judiciar pe cauțiune și arest la domiciliu, face parte din măsurile preventive reglementate în legislația penală română.
Condițiile în care se poate dispune arestarea preventivă sunt foarte stricte, existând la momentul actual doar două mari categorii de ipoteze în care poate fi dispusă.
În ce condiții poate fi dispusă arestarea preventivă?
Legislația actuală reglementează două mari categorii de ipoteze în care se poate dispune arestarea preventivă, fiecare dintre acestea având condițiile sale proprii.
Prima ipoteză are în vedere cazuri de arestare necondiționate de pericol pentru ordinea publică. Aceasta înseamnă că inculpatul poate fi arestat preventiv, în anumite situații pe care le expunem în cele ce urmează, chiar dacă nu prezintă pericol pentru ordinea socială. În esență, aceste cazuri sunt următoarele:
1) rezultă din probele existente la dosar suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune;
2) inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală sau de la judecată, ori a făcut pregătiri de orice natură pentru astfel de acte;
3) inculpatul încearcă să influențeze un alt participant la comiterea infracțiunii, un martor ori un expert sau să distrugă, să altereze, să ascundă ori să sustragă mijloace materiale de probă sau să determine o altă persoană să aibă un astfel de comportament;
4) inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau încearcă să realizeze o înțelegere frauduloasă cu aceasta;
5) există suspiciunea rezonabilă că, după punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva sa, inculpatul a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune sau pregătește săvârșirea unei noi infracțiuni.
Cu privire la aceste cazuri, facem mențiunea că nu sunt suficiente susținerile organelor de urmărire penală referitoare îndeplinirea condițiilor menționate mai sus, ci sunt absolut necesare probe la dosarul penal în susținerea propunerii de arestare preventivă.
Având în vedere caracterul de excepție al măsurii arestării preventive, trebuie demonstrat de către procuror, pe de o parte, caracterul necesar al măsurii privative de libertate pentru buna desfășurare a procesului penal și, pe de altă parte, caracterul insuficient al altor măsuri preventive pentru realizarea cu aceeași eficiență a scopurilor prevăzute de lege în raport cu prezumția de libertate de care se bucură inculpatul.
A doua ipoteză are în vedere doar cazuri condiționate de pericolul social pe care îl reprezintă inculpatul. Aceasta înseană că, chiar în lipsa condițiilor menționate în prima ipoteză, inculpatul poate fi arestat preventiv dacă se consideră că prezintă un pericol pentru ordinea publică.
Tot în cadrul acestei secțiuni, în lege se prevăd o serie de infracțiuni în legătură cu care este posibilă arestarea unei persoane chiar fără a fi îndeplinite condițiile de mai sus. Infracțiunile sunt:
1) o infracțiune intenționată contra vieții;
2) o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane;
3) o infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul penal și alte legi speciale;
4) o infracțiune de trafic de droguri, de efectuare de operațiuni ilegale cu precursori sau cu alte produse susceptibile de a avea efecte psihoactive;
5) o infracțiune privind nerespectarea regimului armelor, munițiilor, materialelor nucleare, al materiilor explozive și al precursorilor de explozivi restricționați;
6) trafic și exploatarea persoanelor vulnerabile;
7) acte de terorism;
8) spălare a banilor;
9) falsificare de monede, timbre sau de alte valori;
10) șantaj;
11) viol;
12) lipsire de libertate în mod ilegal;
13) evaziune fiscală;
14) ultraj;
15) ultraj judiciar;
16) o infracțiune de corupție;
17) o infracțiune săvârșită prin sisteme informatice sau mijloace de comunicare electronică.
În legătura cu aceste infracțiunile de mai sus, în lege se prevede și o altă ipoteze, deseori întâlnită în practică, respectiv:
18) sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Așadar, nu este suficientă săvârșirea oricărei alte infracțiuni prevăzute de lege cu pedeapsa închisoarii de 5 ani ori mai mare, ci trebuie îndeplinite și condițiile ulterioare prevăzute la punctul 18.
Așa cum am mai precizat, nu sunt suficiente susținerile procurorului cu privire la săvârșirea unor eventuale infracțiuni doar pentru a se încadra în condițiile de mai sus, ci sunt absolut necesare probe la dosarul penal din care să reiasă existența faptelor.
Cine poate dispune arestarea preventivă?
În structura tipică a procesului penal, regăsim patru faze procesuale, și anume urmărirea penală, camera preliminară, judecata și punerea în executare a hotărârilor judecătorești penale.
Urmează să precizăm cine poate dispune arestarea preventivă și la propunerea cărei persoane în funcție de faza procesuală în care ne aflăm. Cu acest prilej, facem mențiunea că ne interesează doar primele trei faze dintre cele menționate anterior.
Astfel, în faza urmăririi penale, arestarea preventivă poate fi dispună numai de către judecătorul de drepturi și libertăți la propunerea procurorului.
În faza camerei preliminare și cea a judecății, arestarea preventivă este dispusă numai de către judecătorul de cameră preliminară, respectiv de către instanța de judecată, din oficiu ori la propunerea procurorului.
Se poate contesta arestarea preventivă?
Decizia instanței privind măsura arestării preventive se poate contesta, în fiecare dintre fazele procesului penal precizate anterior, în anumite condiții prevăzute de lege. Urmează să le redăm într-un articol separat.
Până atunci, reținem că arestarea preventivă poate fi dispusă numai în prezenta unui avocat. Acesta poate fi ales de parte sau numit din oficiu.
În funcție de strategia de apărare gândită de către avocat, inculpatului i se pot mări ori micsora șansele de reușită, în sens de respingere de către instanță a propunerii de arestare formulată de procuror.
Chiar dacă împotriva acestuia s-a dispus arestarea preventivă, există totuși posibilitatea de contestare deciziei judecătorului.