Urmareste-ne
  >  Drept civil   >  Condiții de admisibilitate și pașii de urmat în cazul unui act de malpraxis

Condiții de admisibilitate și pașii de urmat în cazul unui act de malpraxis

Bună seara! În urma unui apel efectuat la 112, deoarece tatăl meu se simțea foarte rău, am ajuns la spital, la urgență, unde i-a fost administrată o perfuzie, deși le-am comunicat în prealabil că tatăl meu este alergic la mai multe substanțe.

Precizez succint, urmând a dezvolta ulterior că, în urma acestei perfuzii, tata a intrat în șoc și a decedat la scurt timp.

Aș dori să știu cum pot atrage răspundere medicilor și dacă este posibil acest lucru având în vedere că tatăl meu nu era asigurat?

Întrebare adresată de Victor N.

Bună ziua, domnule Victor. Vă mulțumim pentru interesul acordat serviciilor noastre.

Începem prin a preciza că MALPRAXISUL este eroarea profesională săvârşită în exercitarea actului medical sau medico-farmaceutic, generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicând răspunderea civilă a personalului medical şi a furnizorului de produse şi servicii medicale, sanitare şi farmaceutice.

Conform art. 653 alineatul (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii „Personalul medical răspunde civil pentru prejudiciile produse din eroare, care includ şi neglijenţa, imprudenţa sau cunoştinţe medicale insuficiente în exercitarea profesiunii, prin acte individuale în cadrul procedurilor de prevenţie, diagnostic sau tratament; pentru prejudiciile ce decurg din nerespectarea reglementărilor prezentului titlu privind confidenţialitatea, consimţământul informat şi obligativitatea acordării asistenţei medicale; pentru prejudiciile produse în exercitarea profesiei şi atunci când îşi depăşeşte limitele competenţei, cu excepţia cazurilor de urgenţă în care nu este disponibil personal medical ce are competenţa necesară.”

Articolul 654 alineatul (2) din aceeași lege prevede că „personalul medical nu este răspunzător pentru daunele şi prejudiciile produse în exercitarea profesiunii: 

a) când acestea se datorează condiţiilor de lucru, dotării insuficiente cu echipament de diagnostic şi tratament, infecţiilor nosocomiale, efectelor adverse, complicaţiilor şi riscurilor în general acceptate ale metodelor de investigaţie şi tratament, viciilor ascunse ale materialelor sanitare, echipamentelor şi dispozitivelor medicale, substanţelor medicale şi sanitare folosite;

b) când acţionează cu bună-credinţă în situaţii de urgenţă, cu respectarea competenţei acordate.

Indiferent dacă a fost sau nu asigurat, art. 675 din Lege stipulează că despăgubirile pot fi solicitate şi se plătesc şi către persoanele care nu au plătit contribuţia datorată la sistemul public de sănătate.

Normele metodologice de aplicare a titlului XVI Răspunderea civilă a personalului medical şi a furnizorului de produse şi servicii medicale, sanitare şi farmaceutice din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii din 14.03.2007, reglementează, în art. 14, că persoanele prejudiciate printr-un act de malpraxis se pot adresa fie Comisiei de monitorizare şi competenţă profesională pentru cazurile de malpraxis (constituită la nivelul direcțiilor de sănătate publică județene și a Municipiului București), denumită în continuare Comisia, fie instanţei judecătoreşti competente, potrivit legii (judecătoria în a cărei circumscripţie teritorială a avut loc actul de malpraxis reclamat). Deci, dumneavoastră aveți posibilitatea de a opta între sesizarea comisiei și sesizarea în mod direct a instanței de judecată.

În situaţia în care Comisia a stabilit existenţa unei situaţii de malpraxis, instanţa judecătorească competentă poate, la cererea persoanei prejudiciate, să oblige persoana responsabilă la plata despăgubirilor.

Despăgubirile pentru un act de malpraxis se pot stabili și pe cale amiabilă în cazul în care rezultă cu certitudine răspunderea civilă a asiguratului. 

În situaţia în care asiguratul, asigurătorul şi persoana prejudiciată nu cad de acord asupra culpei asiguratului, cuantumul şi modalitatea de plată a prejudiciului cauzat printr-un act de malpraxis se vor stabili de către instanţa judecătorească.  Prejudiciul se va despăgubi de către asigurător în limita sumei asigurate, în baza hotărârii judecătoreşti definitive, iar în cazul în care prejudiciul depăşeşte suma asigurată, partea vătămată poate pretinde autorului prejudiciului plata diferenţei până la recuperarea integrală a acestuia.

Data de la care se plătesc despăgubirile este aceea a producerii actului de malpraxis.

În cazul în care se optează pentru sesizarea Comisiei, conform dispozițiilor cuprinse în Regulamentul de organizare şi funcţionare a comisiei de monitorizare şi competenţă profesională pentru cazurile de malpraxis din 06.11.2006, aceasta poate fi sesizată de:

a) persoana sau, după caz, reprezentantul legal al acesteia, care se consideră victima unui act de malpraxis săvârşit în exercitarea unei activităţi de prevenţie, diagnostic şi tratament;

b) succesorii persoanei decedate (calitate ce trebuie dovedită) ca urmare a unui act de malpraxis imputabil unei activităţi de prevenţie, diagnostic şi tratament.

Persoanele menţionate anterior trebuie să înainteze comisiei o sesizare scrisă care va cuprinde, în mod obligatoriu, cel puţin următoarele date:

a) numele şi prenumele persoanei care face sesizarea;

b) calitatea persoanei care face sesizarea, în sensul prevăzut la art. 25;

c) numele şi prenumele persoanei care se consideră victima unui caz de malpraxis (dacă este diferită de persoana care face sesizarea);

d) numele şi prenumele autorului actului de malpraxis sesizat, săvârşit în exercitarea unei activităţi de prevenţie, diagnostic şi tratament (dacă nu se cunoaște numele trebuie probat că s-au depus toate diligențele pentru a se afla numele persoanei vinovate – spre exemplu, o adresă către spital în care să se solicite lista cu medicii de gardă în seara respectivă);

e) data efectuării actului de malpraxis sesizat;

f) descrierea faptei şi a împrejurărilor acesteia;

g) prejudiciul produs victimei actului de malpraxis sesizat.

La sesizarea întocmită cu respectarea cerinţelor menţionate mai sus, persoanele îndreptăţite să sesizeze comisia cu privire la un act de malpraxis sunt obligate să anexeze următoarele documente:

a) copii ale documentelor medicale în susţinerea afirmaţiilor cuprinse în sesizarea adresată comisiei;

b) copii ale documentelor legale din care să rezulte calitatea persoanei care a sesizat comisia.

ATENȚIE

Sesizările adresate comisiei, care nu respectă dispoziţiile legale, sunt respinse ca fiind nefondate şi se clasează cazul, comunicându-i-se persoanei care a făcut sesizarea decizia adoptată, în termen de 5 zile calendaristice de la data adoptării acesteia.

Comisia adoptă o decizie asupra cazului, în maximum 3 luni de la data sesizării. Decizia se comunică tuturor persoanelor implicate în termen de 5 zile calendaristice, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

În cazul în care asigurătorul sau oricare dintre părţile implicate nu este de acord cu decizia comisiei, o poate contesta la instanţa de judecată competentă, în termen de 15 zile de la data comunicării deciziei.

În orice caz, pentru ca acțiunea întreprinsă să poată avea șanse de admisibilitate trebuie să nu pierdem din vedere că actele de malpraxis în cadrul activităţii medicale de prevenţie, diagnostic şi tratament se prescriu în termen de 3 ani de la producerea prejudiciului, cu excepţia faptelor ce reprezintă infracţiuni.

Domnule Victor, în eventualitatea considerării sfatului nostru ca unul folositor cazului dumneavoastră, dorim să aveți în vedere că puteți oricând solicita sprijinul nostru atât aici, în mediul online, cât și în parcurgerea concretă a tuturor acestor demersuri. În vederea stabilirii unei întâlniri nu ezitați să ne contactați.

Condiții de admisibilitate și pașii de urmat în cazul unui act de malpraxis