Contractul de locațiune pe durată determinată – titlu executoriu pentru obligația de restituire a bunului
Domnule avocat, am încheiat acum un an de zile un contract de locațiune cu o societate comercială pentru o perioadă de 18 luni.
Scopul închirierii nu a fost comercial, ci doar pentru asigurarea unui spațiu de lucru pentru ședințele membrilor societății, aceștia având un apartament similar în același bloc unde își desfășoară activitatea.
Am înțeles, din atitudinea lor, că după expirarea contractului nu vor să se retragă din apartament, deși am insistat asupra acestui aspect.
Mizează pe faptul că procedura de evacuare este dificilă și că mi-ar fi mult mai ușor să încasez chiria în detrimentul dificultăților ocazionate de un litigiu.
Întrebarea mea este firească, respectiv dacă am vreo posibilitate să îi dau afară din apartament fără să urmez o procedură specifică evacuării. Aștept cu interes răspunsul dumneavoastră. Vă mulțumesc.
Întrebare adresată de Milea A.
Bună ziua, domnule Milea! Vă mulțumim pentru interesul acordat serviciilor noastre.
Pentru început, precizăm că prin contractul de locațiune, denumit uneori și contract de închiriere, se înțelege acel înscris prin care o persoană se obligă să-i asigure alteia folosința temporară, totală sau parțială a unei suprafețe locative în schimbul unei sume de bani denumite chirie.
Cu privire la problema expusă, opinăm după cum urmează:
Potrivit art. 1809 din Codul civil,
(1) Contractul de locațiune încetează de drept la expirarea termenului convenit de părți sau, după caz, prevăzut de lege, fără a fi necesară o înștiințare prealabilă.
(2) În privința obligației de restituire a bunului dat în locațiune, contractul încheiat pe durată determinată și constatat prin înscris autentic constituie, în condițiile legii, titlu executoriu la expirarea termenului.
(3) Dispozițiile alin. (2) se aplică în mod corespunzător și contractului încheiat pe perioadă determinată prin înscris sub semnătură privată și înregistrat la organul fiscal competent.
Spre deosebire de legislația anterioară, noile dispoziții ale art. 1809, respectiv alin. (2) și (3), sunt de natură să înlăture eventualele abuzuri ale locatarului care, la expirarea termenului indicat în contract, refuză să își îndeplinească una dintre obligațiile principale, și anume restituirea bunului dat în locațiune.
În acest fel, legiuitorul a dorit să elimine cheltuielile din sarcina locatorului ocazionate de demersurile judiciare pentru efectuarea evacuării, atât timp cât contractul de locațiune este încheiat în formă autentică sau chiar sub semnătură privată dacă este înscris la organul fiscal competent.
Așa cum am menționat, pentru a beneficia de forță executorie, contractul de locațiune trebuie să fie încheiat pe durată determinată, să fie constatat prin înscris autentic ori, după caz, prin înscris sub semnătură privată și înregistrat la organul fiscal competent.
De altfel, prevederile enunțate asigură egalitatea de tratament a părților, cu atât mai mult cu cât, în mod similar, dispozițiile art. 1798 Cod civil conferă caracter de titlu executoriu contractelor de locațiune constatate prin înscris autentic ori, după caz, prin înscris sub semnătură privată și înregistrate la organul fiscal competent pentru plata chiriei de către locatar.
Domnule Milea, în eventualitatea considerării răspunsului nostru ca unul folositor cazului dumneavoastră, dorim să aveți în vedere că puteți oricând solicita sprijinul nostru atât aici, în mediul online, cât și în parcurgerea concretă a demersurilor indicate. În vederea stabilirii unei întâlniri, vă stăm la dispoziție la unul dintre numerele de telefon afișate pe website.
Cu considerație,
echipa
