Urmareste-ne
  >  Explicăm legislația   >  Curatela specială. Când, cum și de ce ai nevoie de curator special?

Curatela specială. Când, cum și de ce ai nevoie de curator special?

Problemele juridice sunt caracterizate de dinamism și, în același timp, prezintă numeroase subtilități. Însă, puterea informației își spune cuvântul de fiecare dată în cazul justițiabililor (persoane care participă la proces în calitate de părți, intervenienți etc.) și de aceea suntem aici!

Frecvent, în cadrul proceselor civile ori atunci când ne prezentăm la notar în vederea încheierii anumitor acte juridice, auzim noțiunea de „curatelă specială” și astfel se nasc întrebările legate de această instituție de drept difuză. Pentru a ajunge la sensul și rolul acesteia, este necesar să plecăm de la instituția „reprezentării legale”.

În această ordine de idei, precizăm că legea conferă anumitor persoane dreptul și îndatorirea de a reprezenta o altă persoană la încheierea unor categorii de acte juridice, precum și în procesul civil, ca urmare a faptului că aceasta din urmă nu are capacitatea necesară pentru a efectua singură operațiunile utile. În fapt, este vorba despre o categorie de persoane pe care legea le consideră vulnerabile și de aceea se justifică asigurarea protecției lor. Conform Codului civil, sunt reprezentate persoanele fizice care nu au capacitate de exercițiu, precum și persoanele juridice.

Cei lipsiți de capacitatea de exercițiu sunt minorii sub 14 ani și persoanele puse sub interdicție judecătorească.

În acest sens, art. 43 din Codul civil, care prevede:

Art. 43. (1) În afara altor cazuri prevăzute de lege, nu au capacitate de exercițiu:

a)minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani;

b)interzisul judecătoresc.

(2) Pentru cei care nu au capacitate de exercițiu, actele juridice se încheie, în numele acestora, de reprezentanții lor legali, în condițiile prevăzute de lege. Dispozițiile art. 42 alin. (1) sunt aplicabile în mod corespunzător.

(3) Cu toate acestea, persoana lipsită de capacitatea de exercițiu poate încheia singură actele anume prevăzute de lege, actele de conservare, precum și actele de dispoziție de mică valoare, cu caracter curent și care se execută la momentul încheierii lor.

(4) Actele pe care minorul le poate încheia singur pot fi făcute și de reprezentantul său legal, afară de cazul în care legea ar dispune altfel sau natura actului nu i-ar permite acest lucru.

De ce legea nu le recunoaște și acestor persoane fizice capacitatea de exercițiu?

Deoarece, în acest fel, a fost creată o formă de protecție a lor, întrucât, se prezumă că nu au aptitudinea de a aprecia consecințele juridice la care se supun prin încheierea de acte juridice.   Parcurgând aceste explicații, ajungem la cei care „joacă” rolul de reprezentant legal. Astfel, în cazul minorilor sub 14 ani, îi întâlnim pe părinții acestuia, persoanele care au această îndatorire în cazul copilului dat în plasament ori tutorele.

Mergând mai departe, la cea de-a doua categorie de persoane vulnerabile, lipsite de capacitate de exercițiu, menționăm că, acestea pot fi persoane majore sau persoane cu capacitate de exercițiu restrânsă (14-18 ani). Pe ele legea le protejează atunci când, din cauza bătrâneții ori a unei boli mintale, nu pot avea grijă de propriile interese juridice, întrucât le este afectat discernământul (capacitatea de a înțelege urmările juridice la care se supun prin manifestarea lor de voință). În cazul acestora, se numește un tutore care le reprezintă interesele.

Pentru persoanele juridice, reprezentarea legală este exercitată de către organele sale de administrare.

În acest sens, art. 209 din Codul civil, care prevede:

Art. 209. (1) Persoana juridică își exercită drepturile și își îndeplinește obligațiile prin organele sale de administrare, de la data constituirii lor.

(2) Au calitatea de organe de administrare, în sensul alin. (1), persoanele fizice sau persoanele juridice care, prin lege, actul de constituire sau statut, sunt desemnate să acționeze, în raporturile cu terții, individual sau colectiv, în numele și pe seama persoanei juridice.

(3) Raporturile dintre persoana juridică și cei care alcătuiesc organele sale de administrare sunt supuse, prin analogie, regulilor mandatului, dacă nu s-a prevăzut altfel prin lege, actul de constituire sau statut.

De asemenea, în practică, se pot ivi numeroase situații în care reprezentantul legal nu mai are posibilitatea să-și îndeplinească drepturile și îndatoririle, fie din cauza apariției unui conflict de interese, fie din alte cauze.

Noțiunea de curatelă specială, respectiv curator special. Când, cum și de ce?

Acum apare următoarea întrebare: „prin ce mecanisme protejează legea persoanele care nu mai beneficiază de reprezentare?”

Pentru a oferi răspunsul la această întrebare, redăm dispozițiile legale relevante, și anume cazurile de numire a curatorului special:

Art. 150. (1) Ori de câte ori între tutore și minor se ivesc interese contrare, care nu sunt dintre cele ce trebuie să ducă la înlocuirea tutorelui, instanța de tutelă va numi un curator special.

(2) De asemenea, dacă din cauza bolii sau din alte motive tutorele este împiedicat să îndeplinească un anumit act în numele minorului pe care îl reprezintă sau ale cărui acte le încuviințează, instanța de tutelă va numi un curator special.

(3) Pentru motive temeinice, în cadrul procedurilor succesorale, notarul public, la cererea oricărei persoane interesate sau din oficiu, poate numi provizoriu un curator special, care va fi validat ori, după caz, înlocuit de către instanța de tutelă.

Așadar, observăm că apare instituția curatelei, ca formă de protejare a intereselor juridice ale persoanelor aflate în situații speciale din punctul de vedere al capacității de exercițiu.

O aplicație practică a acestor dispoziții legale o regăsim într-o speță soluționată de către Judecătoria Hârlău, în care bunicii din partea tatălui doreau să-i facă o donație nepoatei lor minore. Întrucât aceasta era lipsită de capacitate de exercițiu, având vârsta sub 14 ani, era necesar ca această donație să fie acceptată de către reprezentantul său legal în numele ei. Instanța a stabilit că între minoră și tatăl său, ca reprezentant legal, s-ar putea ivi un conflict de interese, întrucât cei care doreau să facă donația erau chiar părinții acestuia. De aceea, pentru a putea fi acceptată liberalitatea în numele minorei, a fost necesară numirea unui curator special. În cazul dat, mam