Dispoziție nelegală de suspendare a dreptului de conducere în contextul amânării aplicării pedepsei
Bună ziua! Vă solicit ajutorul în privința unei dispoziții nelegal emisă de suspendare a dreptului de conducere (suspendare permis de conducere).
În concret, Curtea de Apel București a dispus amânarea aplicării pedepsei pentru infracțiunea cercetata, constând în conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legiuitorul prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere.
După redactarea Deciziei penale, în momentul în care am mers să ridic permisul de conducere de la Brigada Rutieră București, aceștia mi-au comunicat să revin peste două zile, dar să las documentele la ghișeu în vederea returnării permisului.
După cele două zile, fiind la ghișeu, mi s-a comunicat că a fost emisă o dispoziție de către Șeful Serviciului Rutier prin care s-a luat măsura de suspendare a dreptului de conducere în ce mă privește pentru o perioadă de 90 de zile.
Prevederile legale invocate în dispoziția contestată, anume art. 103 alin. (1) lit. c) din OUG nr. 195/2002 stabilesc că se reține permisul de conducere pentru o perioada de 90 de zile numai dacă pentru regula de circulație încălcată, Ordonanța prevede suspendarea exercitării dreptului de a conduce, iar în cazul meu nu este aplicabilă această situație, cât timp am fost depistat în trafic la un control de rutină și nu în timp ce săvârșeam o contravenție pentru care se reține permisul de conducere.
În opinia mea, art. 103 alin. (1) lit. c) din OUG 195/2002 reglementează o înșiruire de situații pe care legiuitorul le-a avut în vedere, iar la final se adaugă o condiție esențială pentru care se poate face aplicarea acestor dispoziții legale, și anume aceea că în aceleași împrejurări a fost încălcată o normă care vizează suspendarea dreptului de a conduce.
Regăsiți atașate documentele pe care le-am primit și pe care le dețin în legătură cu cauza. Am rugămintea să îmi spuneți cum trebuie să procedez pentru a stabili legătura cu un avocat din cadrul societății dumneavoastră de avocatură, specializat în drept contravențional, și care sunt demersurile pe care urmează să le efectuăm.
Întrebare adresată de Petrov M.
Bună ziua, domnule Petrov! Vă mulțumim pentru interesul acordat serviciilor noastre juridice.
Cu privire la stabilirea unei întâlniri cu unul dintre avocații noștri specializați în drept contravențional, respectiv în legislația circulației pe drumurile publice, vă rugăm apelați numărul de telefon afișat în partea de sus a website-ului ori pe pagina contact. La celălalt capăt al firului, există mereu un coleg disponibil, pregătit să stabilească o întâlnire cu un avocat.
În legătură cu demersurile ce se impun a fi efectuate în cauză, prin raportare la documentele atașate, precizăm următoarele:
Într-o primă ordine de idei, se impune parcurgerea de urgență a procedurii prevăzută de art. 7 și art. 14 din Legea 554/2004, în scopul obținerii suspendării executării Dispoziției în discuție până la pronunțarea instanței asupra legalității actului administrativ. În acest motiv, puteți conduce autoturismul până în momentul în care instanța se pronunță asupra nelegalității dispoziției de suspendare a dreptului de conducere.
În acest sens, la solicitarea cititorilor avocatum.ro, am redactat un articol în cuprinsul căruia am indicat pe larg demersurile ce se impun a fi efectuate pentru suspendarea actului administrativ. Cu toate că articolul are în vedere un act administrativ fiscal, procedura este pe deplin aplicabilă și în ce privește actul administrativ în discuție. Articolul poate fi citit pe website-ul nostru, purtând denumirea de „Suspendarea actului administrativ fiscal”.
Concomitent, formulăm o acțiune în instanță prin care solicităm anularea actului administrativ unilateral pentru considerente de nelegalitate și netemeinicie.
Observăm din documentația atașată că organul de poliție a luat măsura suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicole pe drumurile publice, pentru 90 de zile, în baza art.103 alin. (1) lit c) din O.U.G. nr. 195/2002, pentru săvârșirea faptei prev. de art. 335 alin. (1) Cod penal – conform Deciziei Curții de Apel București care a dispus amânarea aplicării pedepsei, însă fără a motiva în fapt actul administrativ.
Astfel, constatăm că dispoziția de suspendare a dreptului de conducere nu este motivată în fapt și în drept, nefiind precizate argumentele pentru care s-a dispus măsura.
Trebuie subliniat, cu valoare de principiu, că este necesară motivarea în fapt și în drept într-o măsură suficientă și de natură a permite apoi exercitarea neîngrădită a controlului judiciar al instanței de judecată (Conform Deciziei nr. 1580 din 11.04.2008 a I.C.C.J. – Secția de contencios administrativ și fiscal), în contextul în care art. 31 alin. (2) din Constituție obligă autoritățile să asigure informarea corectă a cetățeanului și asupra problemelor de interes personal, deci orice decizie care produce efecte privind drepturile și libertățile fundamentale trebuie motivată nu numai din perspectiva competenței de a emite acel act, ci și din aceea a posibilității persoanei și societății de a aprecia asupra legalității măsurii.
Altfel, în lipsa motivării explicite a actului administrativ, posibilitatea atacării în justiție a acestuia este superfluă, pentru că judecătorul nu poate analiza motivele care au determinat luarea unei anumite măsuri, absența motivării favorizând emiterea actului administrativ abuziv.
Prin urmare, motivarea constituie obligație generală aplicabilă oricărui act administrativ, dar și o condiție de legalitate externă a actului supus examinării concrete, după natura acestuia și contextul adoptării.
De altfel, și în jurisprudența comunitară s-a reținut că motivarea trebuie să fie adecvată actului emis și prezentată într-un mod clar și inechivoc, pentru a permite persoanei vizate să stabilească în ce măsură este sau nu justificată decizia autorității ce produce efecte asupra sa. Astfel, o motivare insuficientă/greșită este echivalentă cu o lipsă a motivării actului administrativ și atrage nulitatea sau nevalabilitatea acestuia.
Potrivit art. 41 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene care consacră „dreptul la bună administrare”, conform alin. (1) și (2) din acest articol „(1) orice persoană are dreptul de a beneficia, în ce privește problemele sale, de un tratament imparțial, echitabil și într-un termen rezonabil din partea instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii. (2) Acest drept include în principal: a. dreptul oricărei persoane de a fi ascultată înainte de luarea oricărei măsuri individuale care ar putea să îi aducă atingere; b. dreptul oricărei persoane de acces la dosarul propriu, cu respectarea intereselor legitime legate de confidențialitate și de secretul profesional și comercial; c. obligația administrației de a-și motiva deciziile”.
În aplicarea acestor principii consacrate de Uniunea Europeană, se apreciază că absența motivării concrete în fapt și în drept a actului administrativ atacat constituie o încălcare a principiului statului de drept, a dreptului la o bună administrare și a încălcării obligației constituționale a autorităților administrative de a asigura informarea corectă a cetățenilor asupra problemelor de interes personal ale acestora.
În cazul dumneavoastră, actul administrativ atacat nu conține nicio motivare în fapt, iar în drept, conține referirea generala la incidența art.103 alin. (1) lit. c) din O.U.G nr. 195/2002, prin raportare la Decizia Curții de Apel București.
Într-o altă ordine de idei, urmărirea faptei unui conducător de autovehicol ca și infracțiune la regimul circulației pe drumurile publice nu atrage în mod automat aplicarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce, cât timp persoanei în cauza nu i se poate atribui comiterea unei contravenții pentru care este reglementată și o astfel de măsură de constrângere.
Domnule Petrov, rămâne să discutăm pe larg cu privire la acest subiect în cadrul întâlnirii, inclusiv din perspectiva strategiei de urmat pentru admiterea cererii de chemare în judecată.
Cu considerație,
echipa
