Prietenul meu, profitând de neatenția organelor de ordine, a părăsit instanța după ce împotriva lui s-a dispus măsura arestării preventive

Bună ziua, domnilor avocați!

Împotriva prietenului meu, la data de 15.03.2017, s-a dispus, de către Curtea de Apel București, măsura arestării preventive, pentru o perioadă de 30 de zile. Acesta, în nume personal, a formulat contestație împotriva încheierii de ședință, însă nu a avut răbdare să se soluționeze cererea, motiv pentru care, profitând de neatenția organelor de ordine, a părăsit instanța de judecată.

Menționez că a revenit de bunăvoie, în aproximativ o oră, conștient fiind de consecințele ce s-ar putea răsfrânge asupra procesului în desfășurare.

În momentul de față, este acuzat de săvârșirea infracțiunii de evadare, deși împotriva lui nu s-a pronunțat nicio condamnare și, mai mult decât atât, nici nu a fost transferat în vreun penitenciar.

Spuneți-mi, vă rog, în ce măsură putem stabili o întâlnire în cursul acestei zile și cum vedeți problema expusă?

Întrebare adresată de Alina V.

Bună ziua, doamna Alina!

Vă mulțumim pentru interesul acordat serviciilor noastre.

Începem prin a preciza că acțiunea de evadare înseamnă sustragerea de la privarea de libertate la care o persoană este supusă prin părăsirea în mod voit și ilegal a locului de reținere sau deținere ori prin scăparea de sub pază (supraveghere), la care se află supusă persoana care se găsește în stare de reținere sau deținere.

Se consideră a fi în stare de reținere, persoana împotriva căreia s-a luat în mod concret, efectiv, măsura privativă de libertate a reținerii (art. 209 Cod procedură penală), ori cel față de care s-a luat măsura arestului la domiciliu (art. 218 Cod procedură penală) sau arestării preventive (art. 223 din același Cod).

În înțelesul art. 285 Cod penal – dispoziție ce expune conținutul legal al infracțiunii în discuție –, reținerea sau deținerea unei persoane este legală din momentul în care s-a emis, după caz, ordonanța de reținere, mandatul de arestare sau mandatul de executare a pedepsei de către organul judiciar competent a lua o atare măsură.

După cum ați menționat, prietenul dumneavoastră se afla în perioada legală de reținere, fiind dispusă, împotriva acestuia, măsura arestării preventive, de către Curtea de Apel București.

Referitor la precizarea dumneavoastră conform căreia atât timp cât împotriva prietenului nu s-a pronunțat nicio condamnare și nici nu a fost transferat în vreun penitenciar, nu ar trebui să se considere că a evadat, subliniem că există infracțiunea de evadare atât în situația în care cel reținut sau deținut în mod legal fuge dintr-un loc destinat acestora (spre exemplu, din penitenciar), cât și în cazul în care fuge de sub escortă (de pildă, în timpul în care se deplasează escorta cu cel în cauză la instanța de judecată ori la penitenciar – cum este cazul prietenului).

Cât privește revenirea acestuia în aproximativ o oră, menționăm că infracțiunea s-a consumat în momentul în care acțiunea de evadare este comisă în mod concret, efectiv, atunci când prietenul a reușit să înlocuiască starea de reținere, în care se afla în mod legal, cu starea de libertate, neavând relevanță cât a durat această stare de libertate după evadare.

Spre exemplu, în practica judiciară s-a decis că inculpatul care, aflat în stare de arest preventiv, fuge de sub escortă, părăsește sediul parchetului, iese pe ușă și apoi se deplasează pe stradă, fiind prins la circa 80 m, comite infracțiunea de evadare în formă consumată, și nu în forma tentativei.

Conchizând, dacă prietenul a evadat înainte de a fi fost condamnat definitiv, cum, din ce ați relatat, s-a întâmplat, infracțiunea de evadare intră în concurs cu infracțiunea pentru care prietenul era arestat preventiv, urmând a se face aplicarea dispozițiilor art. 39 alin. (1) Cod penal, cu privire la contopirea pedepselor.

Cu toate acestea, faptul că s-a reîntors, precum și atitudinea acestuia pozitivă și orientată spre aflarea adevărului – în cazul în există o asemenea atitudine –, poate cântări mult la individualizarea pedepsei.

Concret, dacă infracțiunea de evadare este pedepsită de la 6 luni la 3 ani, modul în care este condusă urmărirea penală, precum și, sigur, toate aspectele invocate în circumstanțiere – cum ar fi responsabilitatea față de părinți, locul de muncă, atitudinea procesuală și socială, faptul că s-a reîntors în cca. o oră –, poate conduce la aplicarea pedepsei minime, respectiv de 6 luni.

Cu privire la solicitarea dumneavoastră, sunați la unul dintre numerele de telefon afișate la secțiunea contact a site-ului, iar unul dintre colegii nostri va fi încântat să dezvolte toate cele expuse în cadrul unei întâlniri.

Cu considerație,
echipa