Urmareste-ne
  >  Opinii juridice   >  Drept civil   >  Malpraxis medical. Răspunderea personalului medical și auxiliar în cazul nerespectării drepturilor pacientului

Malpraxis medical. Răspunderea personalului medical și auxiliar în cazul nerespectării drepturilor pacientului

Ce înseamnă malpraxis medical?

Eroarea profesională generatoare de pagube pacientului – denumită în practică și greșeală sau neglijență profesională – efectuată de către personalul medical sau furnizorul de servicii medicale poartă denumirea de malpraxis medical.

Acesta are drept consecință vătămarea sănătății, a integrității corporale sau chiar pierderea vieții pacientului, iar din perspectiva răspunderii personalului medical avem în vedere răspunderea materială, civilă, contravențională sau penală, după caz.

Tot cu privire la acest aspect, facem mențiunea că, prin personal medical, se înțelege medicul, medicul stomatolog, farmacistul, asistentul medical și moașa care acordă servicii medicale.

Unde sunt reglementate drepturile pacientului și răspunderea pentru malpraxis?

Reglementarea drepturilor pacientului și a răspunderii în cazul nerespectării acestora o regăsim în Legea nr. 46/2003 privind drepturile pacientului, împreună cu normele de punere în aplicare, precum și în Legea nr. 95/2006 privind Reforma în domeniul sănătății. În egală măsură, trebuie avute în vedere și dispozițiile Codului civil și ale Codului penal.

Cine răspunde în caz de malpraxis medical?

Astfel cum am arătat mai sus, răspunderea planează asupra persoanelor care au contribuit la cauzarea prejudiciului în dauna pacientului. Acestea le putem regăsi printre personalul medical, unitatea sanitară – independent sau împreună cu personalul medical –, producătorii de echipamente medicale sau de medicamente, subcontractorul de servicii medicale sau nemedicale care furnizează servicii sau produse către o unitate sanitară ori furnizorul de utilități (electricitate, apă, gaz s.a.m.d.).

Care sunt drepturile pacientului în România?

În legea Legea nr. 46/2003 regăsim:

a) Dreptul de a fi informat cu privire la serviciile medicale disponibile;

b) Dreptul de a fi informat asupra identității și statutului profesional al furnizorilor de servicii de sănătate;

c) Dreptul de a fi informat asupra regulilor și obiceiurilor pe care trebuie să le respecte pe durata spitalizării;

d) Dreptul de a fi informat asupra stării sale de sănătate, a intervențiilor medicale propuse, a riscurilor potențiale ale fiecărei proceduri, a alternativelor existente la procedurile propuse, inclusiv asupra neefectuării tratamentului și nerespectării recomandărilor medicale, precum și cu privire la date despre diagnostic și prognostic;

e) Dreptul de a cere și de a obține o altă opinie medicală;

f) Dreptul să primească, la externare, un rezumat scris al investigațiilor, diagnosticului, tratamentului, îngrijirilor acordate pe perioada spitalizării și, la cerere, o copie a înregistrărilor investigațiilor de înaltă performanță, o singură dată;

g) Dreptul să refuze sau să oprească o intervenție medicală asumându-și, în scris, răspunderea pentru decizia sa;

h) Dreptul de a-ți exprima consimțământul în legătură cu orice procedură care presupune o intervenție medicală sau pentru recoltarea, păstrarea, folosirea tuturor produselor biologice prelevate din corpul său, în vederea stabilirii diagnosticului sau a tratamentului cu care acesta este de acord;

i) Dreptul de a nu fi fotografiat sau filmat într-o unitate medicală fără consimțământul său, cu excepția cazurilor în care imaginile sunt necesare diagnosticului sau tratamentului și evitării suspectării unei culpe medicale;

Aceeași lege prevede faptul că pacientul (orice persoană bolnavă sau sănătoasă care utilizează serviciile de sănătate) are dreptul de a fi respectat ca p