Proces clauze abuzive CHF. Solicit sprijinul juridic al unui avocat
Ref. proces clauze abuzive CHF. Bună ziua! Vă solicit sprijinul juridic într-un proces având ca obiect constatarea caracterului abuziv al unor clauze din contractul de credit încheiat cu Bancpost în 2007.
Mă interesează să chem în judecată banca din considerente pentru care inserarea unor clauze precum cea de comision de acordare a creditului, majorarea dobânzii în mod arbitrar și comisionul de plată anticipată le consider abuzive.
M-am lovit însă de o altă chestiune, respectiv nereglementarea teoriei impreviziunii la momentul la care eu am încheiat contractul – toate aceste lucruri le-am citit pe internet.
Prin urmare, am citit că este imposibil ca instanța să constate caracterul abuziv și să îmi înghețe cursul valutar din moment nu exista o pârghie juridică la momentul la care eu am încheiat contractul.
Cum pot stabili o întâlnire cu un avocat specializat în clauze abuzive din biroul dumneavoastră de avocatură? (proces clauze abuzive CHF)
Întrebare adresată de A. R.
Bună ziua,
Vă mulțumim pentru interesul acordat serviciilor noastre juridice. Cu privire la stabilirea unei întâlniri cu unul dintre avocații noștri specializați în clauze abuzive, vă rugăm apelați numărul de telefon afișat în partea de sus a website-ului ori pe pagina contact. La celălalt capăt al firului, există mereu un coleg disponibil, pregătit să stabilească o întâlnire cu un avocat.
Înțelegem că dilema dumneavoastră constă în aplicarea teoriei impreviziunii cu privire la convenția de credit încheiată pe parcursul anului 2007.
În legătură aceasta, raportat la copiile scanate ale documentelor pe care le avem pe e-mail, din partea dumneavoastră, și până la întâlnirea ce urmează a avea loc, facem următoarele precizări:
Având în vedere data încheierii contractului de credit, sunt aplicabile dispozițiile Codului civil de la 1864. Chiar dacă instituția impreviziunii nu își avea o reglementare expresă în cuprinsul Codului civil de la 1864, aceasta nu înseamnă că acest principiu, consacrat în jurisprudența interbelică, nu poate fi aplicat în cauză, existența sa desprinzându-se prin interpretarea altor dispoziții cuprinse în acest act normativ.
Aceasta este și abordarea Curții Constituționale în Decizia nr. 623/2016, publicată în M. Of. nr. 53/18.01.2017 (aceleași argumente fiind preluate și în Decizia CCR nr. 62/2017), decizii obligatorii pentru instanțele de judecată.
Astfel, Curtea a reținut că sub imperiul Codului civil din 1864, atât doctrina, cât și practica au recunoscut posibilitatea aplicării teoriei impreviziunii în cazul în care un eveniment excepțional și exterior voinței părților ce nu putea fi prevăzut în mod rezonabil de acestea la data încheierii contractului, ar face excesiv de oneroasă executarea obligației debitorului.
Această instituție și-a găsit aplicarea în sistemul de drept românesc încă din prima parte a secolului XX, după Primul Război Mondial, atunci când societatea s-a confruntat cu o importantă criză economică, fiind de asemenea utilizată de judecătorii români după 1989 și în contextul schimbărilor importante ce au avut loc ca urmare a transformării regimului politic din România și a liberalizării prețurilor.
Așa cum a reținut și Curtea Constituțională în decizia sus-citată, sub regimul Codului civil din 1864 (…), teoria impreviziunii era fundamentată pe prevederile art. 970 C. civ., potrivit cărora „Convențiile trebuie executate cu bună-credință. Ele obligă nu numai la ceea ce este expres într-însele, dar la toate urmările, ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligației după natura sa.”.
Așadar, chiar dacă termenul nu era expres reglementat, din punct de vedere normativ, impreviziunea rezulta din însăși reglementarea de principiu relativă la contracte, ea fiind justificată prin elementele de bună-credință și echitate ce caracterizează executarea contractelor. Condițiile privind aplicarea impreviziunii au fost decelate în jurisprudență și preluate în mare parte în Codul civil actual, într-o formă aproximativ identică.
Rezultă că instituția impreviziunii este aplicabilă și în cazul contractelor încheiate anterior datei de 1 octombrie 2011, astfel cum Curtea Constituțională a arătat în decizia sus-citată. Aplicarea teoriei impreviziunii nu încalcă principiul neretroactivității legii, căci instanța nu aplică art. 1271 din Codul civil în vigoare, ci se face aplicarea instituției jurisprudențiale a impreviziunii, astfel cum a fost consacrată de practică și doctrină, grefată pe art. 970 din Codul civil de la 1864.
Poate prezintă interes și: Clauze abuzive. Modalități de sesizare a instanțelor judecătorești
Cum am precizat, atât doctrina, cât și practica anterioară au recunoscut posibilitatea aplicării teoriei impreviziunii în cazul în care un eveniment excepțional și exterior voinței părților ce nu putea fi prevăzut în mod rezonabil de acestea la data încheierii contractului ar face excesiv de oneroasă executarea obligației debitorului.
Astfel, sub regimul Codului civil din 1864 (aplicabil și contractelor încheiate în 2007) teoria impreviziunii era fundamentală pe prevederile art. 970 care stipulau: „Convențiile trebuie executate cu bună-credință. Ele obligă nu numai la ceea ce este expres într-însele, dar la toate urmările, ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligației după natura sa.”
Urmează să discutăm în cadrul întâlnirii toate aspectele privind demersurile ulterioare ce urmează a fi efectuate în litigiu, inclusiv din perspectiva materialului probator pe care ne propunem să administrăm.
Cu considerație,
echipa
