Urmareste-ne
  >  Opinii juridice   >  Drept comercial   >  Află când răspunzi cu bunurile proprii ca administrator ori asociat al unei societăți comerciale cu răspundere limitată

Află când răspunzi cu bunurile proprii ca administrator ori asociat al unei societăți comerciale cu răspundere limitată

Datorită numeroaselor întrebări provenite din partea cititorilor articolului în care am dezbătut chestiuni legate de răspunderea solidară a asociatului unei societăți comerciale, potrivit Codului de procedură fiscală, ne propunem să abordăm astăzi situațiile în care un asociat ori un administrator al unei societăți cu răspundere limitată poate răspunde personal cu bunurile proprii. Pe scurt, analizăm răspunderea personală a administratorului ori a asociatului unui SRL.

Ce reprezintă răspunderea personală a asociatului sau a administratorului?

Cum este firesc într-o anumită măsură, răspunderea limitată a societății nu este absolută. În acest context apare răspunderea personală.

Astfel, aceasta este atrasă asociatului ori administratorului în caz de fraudă, înșelăciune, de abuzul răspunderii limitate, atunci când bunurile societății sunt folosite în scop personal sau când se iau decizii contrare interesului societății.

În concret, din perspectiva răspunderii se face abstracție de patrimoniile distincte, respectiv al societății și al persoanei fizice, și se antrenează răspunderea personală a asociatului ori a administratorului, după caz, pentru obligațiile societății.

Care sunt dispozițiile legale care reglementează regimul juridic al răspunderii personale?

Articolele din legislația actuală pe marginea cărora vom discuta sunt:

  • Art. 193 Codul Civil;
  • Art. 117 și art. 169 din Legea 85/2014 privind procedura insolventei;
  • Art. 61, art. 73, art. 144 indice 2, art. 155 și art. 237 indice 1 din Legea 31/1990 privind societățile comerciale;
  • Art. 25 și art. 26 din Codul de procedură fiscală.

Raportat la legislația stufoasă privind regimul juridic al răspunderii personale, astfel cum am precizat și în cuprinsul materialelor anterioare, pentru un răspuns riguros raportat la particularitățile fiecărui caz, apelați la un avocat.

În cadrul echipei de avocați avocatum.ro regăsiți și un departament cu avocați specializați în regimul juridic al răspunderii personale, respectiv în chestiuni legate de drept comercial și drept fiscal.

În continuare, urmează să analizăm cele mai întâlnite situații din perspectiva răspunderii personale și actele pe care le pot face organele abilitate în scopul restabilirii echilibrului patrimonial.

Se pot anula anumite acte de angajare a societății ori de înstrăinare a activelor anterioare intrării în insolvență?

În multe dintre cazuri, reprezentanții societății achită anumite datorii în mod preferențial ori angajează societatea în raporturi contractuale păguboase în detrimentul debitorilor actuali.

Pentru aceasta, legislația actuală permite, în anumite cazuri, administratorului judiciar/ lichidatorul judiciar să introducă o acțiune având ca obiect anularea actelor sau operațiunilor frauduloase ale debitorului în dauna drepturilor creditorilor, în cei 2 ani anteriori deschiderii procedurii.

Obiectivul acțiunii privind anularea actelor sau operațiunilor frauduloase ale debitorului îl poate reprezinta întoarcerea în patrimoniul societății a bunului înstrăinat.

În ce situații se atrage răspunderea personală în procedura insolvenței?

Pentru început, precizăm că la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte sau întregul pasiv al debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, fără să depășească prejudiciul aflat în legătură de cauzalitate cu fapta respectivă, să fie suportat de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice alte persoane care au contribuit la starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:

a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane;

b) au făcut activități de producție, comerț sau prestări de servicii în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice;

c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți;

d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea. În cazul nepredării documentelor contabile către administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar, atât culpa, cât și legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu se prezumă. Prezumția este relativă;

e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia;

f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți;

g) în luna precedentă încetării plăților, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferință unui creditor, în dauna c