Urmareste-ne
  >  Drept comercial   >  Află când răspunzi cu bunurile proprii ca administrator ori asociat al unei societăți comerciale cu răspundere limitată

Află când răspunzi cu bunurile proprii ca administrator ori asociat al unei societăți comerciale cu răspundere limitată

Datorită numeroaselor întrebări provenite din partea cititorilor articolului în care am dezbătut chestiuni legate de răspunderea solidară a asociatului unei societăți comerciale, potrivit Codului de procedură fiscală, ne propunem să abordăm astăzi situațiile în care un asociat ori un administrator al unei societăți cu răspundere limitată poate răspunde personal cu bunurile proprii. Pe scurt, analizăm răspunderea personală a administratorului ori a asociatului unui SRL.

Ce reprezintă răspunderea personală a asociatului sau a administratorului?

Cum este firesc într-o anumită măsură, răspunderea limitată a societății nu este absolută. În acest context apare răspunderea personală.

Astfel, aceasta este atrasă asociatului ori administratorului în caz de fraudă, înșelăciune, de abuzul răspunderii limitate, atunci când bunurile societății sunt folosite în scop personal sau când se iau decizii contrare interesului societății.

În concret, din perspectiva răspunderii se face abstracție de patrimoniile distincte, respectiv al societății și al persoanei fizice, și se antrenează răspunderea personală a asociatului ori a administratorului, după caz, pentru obligațiile societății.

Care sunt dispozițiile legale care reglementează regimul juridic al răspunderii personale?

Articolele din legislația actuală pe marginea cărora vom discuta sunt:

  • Art. 193 Codul Civil;
  • Art. 117 și art. 169 din Legea 85/2014 privind procedura insolventei;
  • Art. 61, art. 73, art. 144 indice 2, art. 155 și art. 237 indice 1 din Legea 31/1990 privind societățile comerciale;
  • Art. 25 și art. 26 din Codul de procedură fiscală.

Raportat la legislația stufoasă privind regimul juridic al răspunderii personale, astfel cum am precizat și în cuprinsul materialelor anterioare, pentru un răspuns riguros raportat la particularitățile fiecărui caz, apelați la un avocat.

În cadrul echipei de avocați avocatum.ro regăsiți și un departament cu avocați specializați în regimul juridic al răspunderii personale, respectiv în chestiuni legate de drept comercial și drept fiscal.

În continuare, urmează să analizăm cele mai întâlnite situații din perspectiva răspunderii personale și actele pe care le pot face organele abilitate în scopul restabilirii echilibrului patrimonial.

Se pot anula anumite acte de angajare a societății ori de înstrăinare a activelor anterioare intrării în insolvență?

În multe dintre cazuri, reprezentanții societății achită anumite datorii în mod preferențial ori angajează societatea în raporturi contractuale păguboase în detrimentul debitorilor actuali.

Pentru aceasta, legislația actuală permite, în anumite cazuri, administratorului judiciar/ lichidatorul judiciar să introducă o acțiune având ca obiect anularea actelor sau operațiunilor frauduloase ale debitorului în dauna drepturilor creditorilor, în cei 2 ani anteriori deschiderii procedurii.

Obiectivul acțiunii privind anularea actelor sau operațiunilor frauduloase ale debitorului îl poate reprezinta întoarcerea în patrimoniul societății a bunului înstrăinat.

În ce situații se atrage răspunderea personală în procedura insolvenței?

Pentru început, precizăm că la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte sau întregul pasiv al debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, fără să depășească prejudiciul aflat în legătură de cauzalitate cu fapta respectivă, să fie suportat de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice alte persoane care au contribuit la starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:

a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane;

b) au făcut activități de producție, comerț sau prestări de servicii în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice;

c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți;

d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea. În cazul nepredării documentelor contabile către administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar, atât culpa, cât și legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu se prezumă. Prezumția este relativă;

e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia;

f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți;

g) în luna precedentă încetării plăților, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferință unui creditor, în dauna celorlalți creditori;

h) orice altă faptă săvârșită cu intenție, care a contribuit la starea de insolvență a debitorului, constatată potrivit prevederilor prezentului titlu.

Regăsim informații privind răspunderea personală și în cuprinsul altui act normativ, respectiv în Legea 31/1990 privind societățile comerciale, în legătură cu care precizăm:

Administratorii sunt solidar răspunzători față de societate pentru:

a) realitatea vărsămintelor efectuate de asociați;

b) existența reală a dividendelor plătite;

c) existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere;

d) exacta îndeplinire a hotărârilor adunărilor generale;

e) stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea, actul constitutiv le impun.

Cine promovează acțiunea în antrenarea răspunderii patrimoniale a asociatului ori a administratorului în cazurile de mai sus?

În anumite cazuri, administratorul judiciar ori, după caz, lichidatorul judiciar, ori de câte ori identifică persoanele culpabile de starea de insolvență a debitorului, va promova acțiunea în antrenarea răspunderii patrimoniale.

Dacă administratorul judiciar ori, după caz, lichidatorul judiciar nu a indicat persoanele culpabile de starea de insolvență a debitorului, aceasta poate fi introdusă de președintele comitetului creditorilor în urma hotărârii adunării creditorilor ori, dacă nu s-a constituit comitetul creditorilor, de un creditor desemnat de adunarea creditorilor.

De asemenea, poate introduce această acțiune, în aceleași condiții, creditorul care deține mai mult de 30% din valoarea creanțelor înscrise la masa credală.

În situația în care suntem în prezența unei pluralități de răspunderi, răspunderea persoanelor prevăzute mai sus este solidară, cu condiția ca apariția stării de insolvență să fie contemporană sau anterioară perioadei de timp în care și-au exercitat mandatul ori în care au deținut poziția în care au contribuit la starea de insolvență.

Mai multe despre acest subiect regăsești în materialul publicat de noi pe avocatum.ro și intitulat răspunderea solidară a asociatului unei societăți comerciale, potrivit Codului de procedură fiscală.

În ce alte situații se mai poate antrena răspunderea personală a asociatului ori a administratorului?

Alte cazuri des întâlnite de răspundere personală le regăsim în cuprinsul reglementărilor Codului de procedură fiscală.

Astfel, actul normativ prevede că răspund solidar cu debitorul persoană juridică următoarele persoane:

a) asociații din asocierile fără personalitate juridică, inclusiv membrii întreprinderilor familiale, pentru obligațiile fiscale datorate de acestea, în condițiile prevăzute la art. 20, alături de reprezentanții legali care, cu rea-credință, au determinat nedeclararea și/sau neachitarea obligațiilor fiscale la scadență;

b) terții popriți, în situațiile prevăzute la art. 236 alin. (9), (11), (13), (14) și (18), în limita sumelor sustrase indisponibilizării;

c) reprezentantul legal al contribuabilului care, cu rea-credință, declară băncii, potrivit art. 236 alin. (14) lit. a), că nu deține alte disponibilități bănești.

d) emitentul scrisorii de garanție/poliței de asigurare de garanție ori instituția care a confirmat scrisoarea de garanție/polița de asigurare de garanție potrivit art. 211 lit. b), în cazul în care nu a virat, potrivit legii, sumele de bani în conturile de venituri bugetare la solicitarea organului fiscal. Dispozițiile art. 2.321 alin. (3) din Codul civil rămân aplicabile.

Pentru obligațiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil în condițiile prezentului cod, răspund solidar cu acesta următoarele persoane:

a) persoanele fizice sau juridice care, anterior datei declarării insolvabilității, cu rea-credință, au dobândit în orice mod active de la debitorii care și-au provocat astfel insolvabilitatea;

b) administratorii, asociații, acționarii și orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea, cu rea-credință, sub orice formă, a activelor debitorului;

c) administratorii care, în perioada exercitării mandatului, cu rea-credință, nu și-au îndeplinit obligația legală de a cere instanței competente deschiderea procedurii insolvenței, pentru obligațiile fiscale aferente perioadei respective și rămase neachitate la data declarării stării de insolvabilitate;

d) administratorii sau orice alte persoane care, cu rea-credință, au determinat nedeclararea și/sau neachitarea la scadență a obligațiilor fiscale;

e) administratorii sau orice alte persoane care, cu rea-credință, au determinat restituirea sau rambursarea unor sume de bani de la bugetul general consolidat fără ca acestea să fie cuvenite debitorului.

Pentru obligațiile fiscale restante ale debitorului pentru care s-a solicitat deschiderea procedurii insolvenței răspund solidar cu acesta persoanele care au determinat cu rea-credință acumularea și sustragerea de la plata acestor obligații.

O altă situație de interes reglementată este cea a în care persoana juridică răspunde solidar cu debitorul declarat insolvabil dacă, direct ori indirect, controlează, este controlată sau se află sub control comun cu debitorul și dacă este îndeplinită cel puțin una dintre următoarele condiții:

a) dobândește, cu orice titlu, dreptul de proprietate asupra unor active de la debitor, iar valoarea contabilă a acestor active reprezintă cel puțin jumătate din valoarea contabilă a tuturor activelor dobânditorului;

b) are sau a avut raporturi contractuale cu clienții și/sau cu furnizorii, alții decât cei de utilități, care au avut sau au raporturi contractuale cu debitorul în proporție de cel puțin jumătate din totalul valoric al tranzacțiilor;

c) are sau a avut raporturi de muncă sau civile de prestări de servicii cu cel puțin jumătate dintre angajații sau prestatorii de servicii ai debitorului.

Dacă în prima parte a materialului răspunderea cu patrimoniul propriu al asociatului ori al administratorului este atrasă de instanță, în acest din urmă caz răspunderea este atrasă de organul fiscal.

Nu de puține ori calificarea dată de către organele fiscale este nelegală și abuzivă, motiv pentru care decizia de impunere se atacă în instanță.

Cele mai citite analize pe care le-am făcut pe acest subiect sunt

Suspendarea executării deciziei de impunere. Când trebuie admisă o astfel de cerere? Motivele pentru care o eventuală cerere de suspendare este temeinică.

Suspendarea actului administrativ fiscal, și anume condițiile de admisibilitate ale cererii privind suspendarea actului administrativ fiscal, printre care am enumerat și condiția ca acțiunea să fie precedată de formularea unei contestații de către contribuabil.

Concluzionând, situațiile în care este posibilă antrenarea răspunderii personale a asociatului ori a administratorului sunt diverse, chiar și când suntem în prezența unei societăți cu răspundere limitată. Cu toate acestea, în urma analizei numeroaselor cazuri, am constatat că fiecare dintre acestea prezintă particularități. De aceea, pentru a preîntâmpina eventuale consecințe negative, se impune apelarea la ajutor juridic de specialitate, și anume la un avocat.

Răspunderea personală a administratorului ori asociatului. Află când și în ce situație