Reproducerea uman asistată cu terț donator. Aspecte juridice

Bună ziua! Mă numesc Andreea S. și doresc consultanță cu privire la următoarea problemă: vreau să am un copil cu ajutorul actualului meu partener, însă fără ca el să fie tatăl copilului.

Știu că este o procedură legală prin care pot face acest lucru (prin donarea spermei) și ceea ce mă interesează în primul rând este dacă pot face acest lucru fără ca, actualul concubin, să pretindă vreun drept cu privire la copil și invers?

Vă mulțumesc pentru ajutorul acordat!

Întrebare adresată deAndreea S.

Bună ziua, doamnă Andreea, și vă mulțumim pentru că ați ales serviciile echipei avocatum!

Problema învederată de către dumneavoastră este reglementată de Codul Civil (denumit și „C.C.”), sub denumirea de „Reproducere uman asistată cu terț donator”,  considerăm noi puțin cam vag dar suficient cât să vă ofere răspunsurile generale la problema dumneavoastră.

Noi vom încerca să vă prezentăm situația strict din punct de vedere juridic, fapt care poate, dată fiind lipsa unor norme de punere în aplicare, să comporte anumite nuanțe în momentul demarării procedurilor medicale.

Reproducerea umană asistată medical desemnează acele practici clinice şi biologice care permit concepţiunea în vitro, transferul de embrioni şi inseminarea artificială, precum şi orice alte tehnici care fac posibilă procreaţia în afara procesului natural – este definiţia cuprinsă în art. 2141 al Codului francez al sănătăţii publice;

În proiectul de Lege privind privind sănătatea reproducerii şi reproducerea umană asistată medical, reproducerea umană asistată medical este definită ca fiind „actul medical ce cuprinde ansamblul tratamentelor şi procedurilor de inseminare artificială (prin inseminare artificială se înţelege o tehnică de reproducere umană asistată medical utilizată în unele cazuri de sterilitate a cuplului; dacă lichidul seminal provine de la soţul sau concubinul femeii, inseminarea artificială este denumită inseminare conjugală, iar atunci când sperma provine de la un donator, inseminarea artificială este denumită inseminare de donator;) sau de fertilizare în vitro, de manipulare medicală în laborator a materialului genetic feminin şi masculin, în scopul fecundării artificiale a ovulelor, manipulare a spermei şi/sau a embrionilor proveniţi din fecundarea extracorporală şi implantarea acestora;”

Potrivit Codului Civil „reproducerea umană asistată medical cu terţ donator nu determină nicio legătură de filiaţie între copil şi donator. În acest caz, nicio acţiune în răspundere nu poate fi pornită împotriva donatorului. Părinţii, în sensul dat de prezenta secţiune, nu pot fi decât un bărbat şi o femeie sau o femeie singură”.

Potrivit celor statuate prin art. 441 alin. (1) Cod civil, în cazul reproducerii umane asistate medical nu se va putea stabili nicio legătură de filiaţie între donator şi copilul astfel conceput. Este corelativul indispensabil al principiului confidenţialităţii informaţiilor privind reproducerea umană asistată (art. 445 Cod civil), inclusiv a datelor referitoare la identitatea donatorului.

De asemenea, prin art. 441 alin. (2) Cod civil, donatorul este protejat într-o manieră fermă de orice acţiune în răspundere îndreptată împotriva sa pe temeiul concepţiunii copilului.

În înţelesul prevederilor din această materie, părinţii sunt fie un cuplu format dintr-un bărbat şi o femeie, căsătoriţi între ei sau nu, întrucât legea nu distinge, fie o femeie singură [art. 441 alin. (3) Cod civil].

Cât priveşte „femeia singură” ca potenţial părinte, nu rezultă neîndoielnic dacă se are în vedere numai femeia necăsătorită şi care nu are un partener de viaţă sau şi femeia care, deşi nu e „singură”, doar ea solicită să devină părinte.

Credem că accepţiunea largă a noţiunii poate găsi sprijin indirect în prevederile art. 443 alin. (2) Cod civil, conform cărora soţul mamei poate tăgădui paternitatea copilului dacă el nu a consimţit la reproducerea asistată medical cu terţ donator, de unde rezultă că ar fi suficient numai consimţământul soţiei – a femeii singure – lipsa consimţământului soţului şi, pentru identitate de raţiune, a concubinului, neîmpiedicând realizarea procedeului medical, dar având consecinţe asupra modului de stabilire a filiaţiei paterne a copilului astfel conceput.

Spre aceeaşi concluzie îndeamnă argumentele Curţii Constituţionale cuprinse în Decizia nr. 418/2005 pronunţată asupra sesizării de neconstituţionalitate a Legii privind sănătatea reproducerii şi reproducerea umană asistată (M.Of. nr. 664 din 26 iulie 2005) în cadrul căreia, la pct. 5, Curtea, examinând critica referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 16 din Constituţie prin instituirea unei „discriminări nepermise între indivizi şi cupluri cu privire la dreptul de a beneficia de asistenţă medicală în ceea ce priveşte reproducerea”, a constatat că o atare cerinţă încalcă principiul egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor publice; „caracterul discriminatoriu al reglementării este cu atât mai evident – se mai arată prin aceeaşi Decizie – cu cât satisfacerea unei asemenea exigenţe de care, în viziunea legiuitorului, depinde însăşi existenţa dreptului nu dă expresie manifestării unilaterale de voinţă a persoanei interesate în reproducere, ci implică şi un act de voinţă convergent din partea unui potenţial partener de sex opus. Doar pe calea acordului de voinţă dintre parteneri se realizează cuplul. Or, aşa fiind, recunoaşterea calităţii de titular al dreptului de a beneficia de reproducere asistată medical exclusiv cuplului contravine prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie”.

Potrivit art. 442 Cod civil, „Părinţii care, pentru a avea un copil, doresc să recurgă la reproducerea asistată medical cu terţ donator trebuie să îşi dea consimţământul în prealabil, în condiţii care să asigure deplina confidenţialitate, în faţa unui notar public care să le explice, în mod expres, consecinţele actului lor cu privire la filiaţie.

Consimţământul rămâne fără efect în cazul decesului, al formulării unei cereri de divorţ sau al separaţiei în fapt, survenite anterior momentului concepţiunii realizate în cadrul reproducerii umane asistate medical. El poate fi revocat oricând, în scris, inclusiv în faţa medicului chemat să asigure asistenţa pentru reproducerea cu terţ donator”.

Astfel cum observăm, condiţia esenţială pentru efectuarea oricărei tehnici de reproducere medical asistată cu terţ donator este existenţa consimţământului fiecăruia dintre părinţi adică, ţinând seama de prevederile art. 441 alin. (3) Cod civil, a viitoarei mame şi a viitorului tată formând un cuplu căsătorit sau necăsătorit, ori, după caz, a femeii singure care doreşte să devină mamă.

Consimţământul este prealabil concepţiunii şi se exprimă în formă solemnă, prin înscris autentic notarial în condiţii care să asigure deplina confidenţialitate, cu obligaţia stabilită în sarcina notarului public de a informa părinţii sau, după caz, părintele, mai înainte de exprimarea consimţământului, cu privire la consecinţele actului lor privind filiaţia copilului.

Doamnă Andreea, în eventualitatea considerării sfatului nostru ca unul folositor cazului dumneavoastră, dorim să aveți în vedere că puteți oricând solicita sprijinul nostru atât aici, în mediul online, cât și în parcurgerea concretă a oricăror alte proceduri judiciare sau extrajudiciare. Ne bucurăm că v-am putut fi de folos.

Cu considerație,
echipa