Sunt incidente dispozițiile privind nulitatea absolută dacă prima instanța a menționat greșit data pronunțării hotărârii?
Bună ziua. Supun atenției dumneavoastră următoarea situație ivită pe parcurcul procesului.
Societatea pe care o administrez, E.P. S.R.L. a livrat marfă către V. S.R.L, în schimb, debitoarea neînțelegând să achite în integralitate contravaloarea facturilor fiscale.
Drept urmare, în evidențele noastre contabile, societatea comercială V. S.R.L. înregistrează și în acest moment un debit restant în cuantum de 9.234,92 lei.
Termenul scadent al facturilor fiscale a fost depășit, societatea-creditoare a înaintat somație de plată în conformitate cu dispozițiile legale, urmând ca ulterior să investească instanța cu o cerere de chemare în judecată întemeiată pe dispozițiile privind ordonanța de plată.
În primă instanță am obținut admiterea cererii, motiv pentru care societatea-debitoare a formulat cerere în anulare.
În preambulul cererii, aceasta menționează:
„Înțelegem să învocăm nulitatea absolută a Sentinței civile pronunțată în dosarul cauzei, întrucât în partea de început a acesteia se arată că pronunțarea a fost realizată în ședința publică din data de 12 decembrie 2016, iar la finalul documentului se arată că pronunțarea s-a efectuat în ședința publică din 14 februarie 2017.
Având în vedere că data la care instanța a deliberat și a pronunțat hotărârea și, corelativ, data la care s-a dezinvestit instanța nu este clară, hotărârea astfel pronunțată este nulă absolut, pentru condiții de formă.”
Există posibilitatea ca instanța să-i admită cererea în anulare societății-debitoare din considerentul că prima instanță a menționat greșit data la care a avut loc pronunțarea? În partea de final a încheierii, spre exemplu, instanța a menționat corect că pronunțarea s-a realizat la 14 februarie 2017.
Întrebare adresată de Matei B.
Bună ziua, domnule Matei. Vă mulțumim pentru interesul acordat serviciilor noastre.
Cu privire la susținerea debitoarei conform căreia Sentința civilă pronunțată în dosarul cauzei ar fi lovită de nulitate absolută, avem următoarele obiecțiuni:
Faptul că în preambulul Sentinței se arată că aceasta a avut loc la 15 decembrie 2016, iar la finalul acesteia se arată că a fost pronunțată în ședința publică din 9 februarie 2017, nu poate conduce decât la ideea că sunt incidente dispozițiile cu privire la îndreptarea hotărârii judecătorești, prevăzute de art. 442 Cod procedură civilă, nicidecum cele privind nulitatea absolută.
În acest sens, subliniem că îndreptarea hotărârii judecătorești presupune corectarea erorilor materiale ivite în cuprinsul hotărârii judecătorești; este vorba despre erori sau omisiuni cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale cuprinse în hotărâri sau încheieri; acestea pot fi îndreptate din oficiu ori la cerere.
Prin procedura îndreptării nu pot fi remediate erori de judecată, acestea din urmă putând face obiectul unei căi de atac.
Așadar, dumneavoastră aveți facultatea de a solicita îndreptarea erorii materiale, oricând după pronunțarea hotărârii, neexistând un termen înăuntrul căruia aceasta poate fi formulată.
Conchizând, interpretarea conform căreia menționarea greșită în preambulul hotărârii a datei la care s-a efectuat pronunțarea este lovită de nulitate absolută, nu are fundament juridic și este contrară oricărei logici procesuale, dispozițiile incidente în cauză fiind cele cu privire la îndreptarea hotărârii judecătorești.
Îndreptarea nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, cum nu poate fi cerută nici pe calea cererii în anulare, ci doar prin intermediul procedurii prevăzute de art. 442 Cod procedură civilă.
Domnule Matei, în eventualitatea considerării sfatului nostru ca unul folositor cazului dumneavoastră, dorim să aveți în vedere că puteți oricând solicita sprijinul nostru atât aici, în mediul online, cât și în parcurgerea concretă a tuturor acestor demersuri. În vederea stabilirii unei întâlniri, nu ezitați să ne contactați.
Cu considerație,
echipa
