Urmareste-ne
  >  Familie   >  Suplinirea consimțământului părintelui pentru deplasarea minorului în străinătate

Suplinirea consimțământului părintelui pentru deplasarea minorului în străinătate

În contextul pronunțării recente a instanței în favoarea unui client pe care l-am reprezentat, în sensul suplinirii consimțământului celuilalt părinte pentru deplasarea a două minore în străinătate, și știind că există interes pentru subiect, ne propunem să abordăm astăzi procedura suplinirii consimțământului celuilalt părinte.

Pe scurt, analizăm procedura prin care se poate deplasa minorul în străinătate în situația refuzului nejustificat al celuilalt părinte de a-și exprima acordul.

Cunoaștem faptul că astfel de cazuri nu sunt izolate, instanțele având pe rol numeroase astfel de procese. Problemele se pun deseori la evaluarea oportunității unei astfel de acțiuni, respectiv la aprecierea abuzului celuilalt părinte.

Din acest considerent, pentru formularea corectă a acțiunii, precum și pentru argumentarea potrivită a acesteia, este recomandat să apelezi la sprijin juridic de specialitate, și anume la un avocat.

În cadrul echipei de avocați avocatum.ro regăsești și un departament cu avocați specializați în dreptul familiei ori, cum mai este denumit în practică, avocat dreptul familiei.

În continuare, vom analiza chestiuni ce țin de natura acțiunii pe care trebuie să o formulezi, modul în care aceasta trebuie redactată, precum și de competența instanței de judecată.

Datorită numeroaselor astfel de cazuri, am constatat și practica instanțelor din perspectiva timpului de soluționare al cererilor, lucru despre care vom discuta cu acest prilej.

Ce reprezintă suplinirea consimțământului părintelui?

Cum este firesc într-o anumită măsură, unele demersuri ce privesc minorul trebuie să aibă ca fundament acordul ambilor părinți.

Exemple de demersuri ce privesc minorul pot fi solicitarea de emitere a unui pașaport, efectuarea unor studii, activități culturale, deplasarea minorului în străinătate și alte asemenea.

În termeni simpli, suplinirea consimțământului părintelui este procedura prin care instanța de judecată pronunță o hotărâre prin care își exprimă acordul în locul părintelui ce a refuzat în mod nejustificat activitatea ce a stat la baza cererii de chemare în judecată.

Astfel, odată pronunțată hotărârea judecătorească, părintele reclamant nu mai are nevoie de acordul celuilalt părinte pentru a deplasa minorul în străinătate, spre exemplu.

Care este procedura legală pentru suplinirea consimțământului părintelui?

Procedura are ca finalitate pronunțarea de către instanța judecătorească competentă a unei hotărâri judecătorești. Aceasta poartă denumirea de ordonanță președințială.

Articolul din legislația actuală pe marginea căruia vom discuta este 997 și se regăsește în Codul de procedură civilă. Pentru înțelegerea conținutului acestuia, este necesară parcurgerea și următoarelor articole cu privire la același aspect din Cod.

Condițiile de admisibilitate ale cererii de chemare în judecată în scopul pronunțării de către instanță a unei ordonanțe președințiale sunt prevăzute de dispozițiile articolului anterior menționat.

Astfel, potrivit acestuia, instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Ordonanța va putea fi dată chiar și atunci când este în curs judecata asupra fondului. Pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt.

Esența dispozițiilor art. 997 din Codul de procedură civilă constă în condițiile generale ce trebuie îndeplinite pentru admisibilitatea ordonanței președințiale. Acestea sunt:

a) Afirmarea unei aparențe de drept;

b) Caracterul provizoriu;

c) Caracterul urgent;

d) Neprejudecarea fondului.

Este necesară existența unui proces pe rolul instanțelor pentru a putea solicita pe calea ordonanței președințiale suplinirea consimțământului părintelui?

Întrebarea naște numeroase probleme în practică și stă la fundamentul apărărilor părții cu interese contrarii în proces.

Răspunsul corect este că măsurile provizorii la care se referă art. 997 din Codul de procedură civilă pot fi luate și anterior declanșării procesului, tot pe calea ordonanței președințiale, însă în această ipoteză va trebui dovedită condiția urgenței.

Un exemplu de urgență întâlnit este începerea scolii în străinătate de către minor, participarea la numite concursuri și alte asemenea.

Unde trebuie introdusă acțiunea pentru pronunțarea unei ordonanțe președințiale având ca obiect suplinire consimțământ părinte?

Potrivit art. 998 din Codul de procedură civilă, cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului.

De asemenea, potrivit art. 106 alin. (1) din Codul civil, ocrotirea minorului se realizează prin părinți, iar potrivit art. 107 Cod civil, procedurile prevăzute privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competența instanței de tutelă și de familie stabilite potrivit legii.

În continuare, urmează să ne raportăm la art. 76 din Legea 76/2012 de punere în aplicare a Legii 134/2010 privind Codul de procedură civilă, conform căruia judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori și familie vor îndeplini rolul de instanțe de tutelă și de familie.

Art. 114 din Codul de procedură civilă prevede că atunci când legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de Codul civil în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.

Titlul IV din Codul civil, intitulat „autoritatea părintească” cuprinde dispoziții cu privire la autoritatea părintească și exercitarea autorității părintești, locuința copilului și obligația de întreținere, dispoziții conform cărora instanța de tutelă, potrivit interesului superior al copilului, are competența de soluționare a cererilor izvorând din neînțelegeri între părinți cu privire la exercițiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părintești (art. 486 Cod civil), la stabilirea locuinței copilului (art. 496 Cod civil), la schimbarea locuinței copilului (art. 497 din același Cod) sau la exercitarea autorității părintești (art. 504 coroborat cu art. 396 alin. (1) din același Cod).

Conform acestor dispoziții, acțiunea având ca obiect emiterea unei ordonanțe președințiale prin care să fie suplinit consimțământul pârâtului cu privire la posibilitatea minorelor de a părăsi teritoriul României, intră în sfera privind ocrotirea persoanei fizice.

Aceasta deoarece situația rezultă din raportul de filiație dintre minor și părinții săi și determină incidența regulilor din materia autorității părintești.

Prin urmare, suntem în prezența unei dispoziții ce instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința minorul.

Spre exemplu, dacă minorul locuiește efectiv în sectorul 3 al municipiului București, competența de soluționare a acțiunii se află la Judecătoria Sectorului 3 al municipiului București.

Este greșit a se interpreta că ordonanța președințială pentru luarea măsurilor provizorii se adresează instanței competente să judece divorțul în primă instanță, indiferent dacă cererea de divorț se mai află sau nu pe rolul său la momentul înregistrării ordonanței.

Astfel cum am precizat mai sus, prezentele materiale tratează subiecte de interes inspirate din mesajele utilizatorilor, însă cu titlu general. Pentru o soluție precisă, este necesar să apelezi la un avocat.

Pentru ce perioadă poate fi suplinit consimțământul părintelui pentru deplasarea minorului în străinătate?

În legătură suplinirea consimțământului, Tribunalul Maramureș a decis, într-o speță, că refuzul părintelui trece în sfera ilicită doar în situația în care excede interesului superior al minorului, dreptul care stă la baza acestuia fiind exercitat abuziv, contrar scopului pentru care a fost recunoscut de abuz către legiuitor. Tocmai de aceea, la momentul analizei cererii, instanța trebuie să aibă în vedere un ansamblu de circumstanțe și împrejurări obiective și să se raporteze la elemente factuale concrete și determinante. În plus, consimțământul trebuie suplinit cu privire la fiecare plecare în parte, pentru că ceea ce face instanța este să cenzureze un abuz de drept, iar abuzul de drept nu poate fi analizat, prin definiție, decât atunci când se raportează la un aspect punctual, clar definit. Așadar, nu se poate suplini, în mod abstract, consimțământul părintelui, pe o durată nedeterminată sau foarte lungă, dat fiind că, prin ipoteză, într-o atare situație este imposibil de stabilit dacă refuzul este sau nu unul abuziv.

Prin urmare, suplinirea consimțământului trebuie limitată în timp. Aprecierea se raportează la particularitățile fiecărui caz.

În situație aprecierii greșite a intervalului pentru care se solicită instanței suplinirea consimțământului, cererea de pronunțare a ordonanței președințiale se respinge ca inadmisibilă.

Din acest considerent, este recomandat, pentru eficientizarea procedurii, apelarea un avocat specializat în dreptul familiei. În cadrul echipei noastre de avocați regăsești un astfel de departament, avocați cărora poți să le adresezi întrebări.

Suplinirea consimțământului părintelui pentru deplasarea minorului în străinătate