Urmareste-ne
  >  Opinii juridice   >  Familie   >  Suplinirea consimțământului părintelui pentru deplasarea minorului în străinătate

Suplinirea consimțământului părintelui pentru deplasarea minorului în străinătate

În contextul pronunțării recente a instanței în favoarea unui client pe care l-am reprezentat, în sensul suplinirii consimțământului celuilalt părinte pentru deplasarea a două minore în străinătate, și știind că există interes pentru subiect, ne propunem să abordăm astăzi procedura suplinirii consimțământului celuilalt părinte.

Pe scurt, analizăm procedura prin care se poate deplasa minorul în străinătate în situația refuzului nejustificat al celuilalt părinte de a-și exprima acordul.

Cunoaștem faptul că astfel de cazuri nu sunt izolate, instanțele având pe rol numeroase astfel de procese. Problemele se pun deseori la evaluarea oportunității unei astfel de acțiuni, respectiv la aprecierea abuzului celuilalt părinte.

Din acest considerent, pentru formularea corectă a acțiunii, precum și pentru argumentarea potrivită a acesteia, este recomandat să apelezi la sprijin juridic de specialitate, și anume la un avocat.

În cadrul echipei de avocați avocatum.ro regăsești și un departament cu avocați specializați în dreptul familiei ori, cum mai este denumit în practică, avocat dreptul familiei.

În continuare, vom analiza chestiuni ce țin de natura acțiunii pe care trebuie să o formulezi, modul în care aceasta trebuie redactată, precum și de competența instanței de judecată.

Datorită numeroaselor astfel de cazuri, am constatat și practica instanțelor din perspectiva timpului de soluționare al cererilor, lucru despre care vom discuta cu acest prilej.

Ce reprezintă suplinirea consimțământului părintelui?

Cum este firesc într-o anumită măsură, unele demersuri ce privesc minorul trebuie să aibă ca fundament acordul ambilor părinți.

Exemple de demersuri ce privesc minorul pot fi solicitarea de emitere a unui pașaport, efectuarea unor studii, activități culturale, deplasarea minorului în străinătate și alte asemenea.

În termeni simpli, suplinirea consimțământului părintelui este procedura prin care instanța de judecată pronunță o hotărâre prin care își exprimă acordul în locul părintelui ce a refuzat în mod nejustificat activitatea ce a stat la baza cererii de chemare în judecată.

Astfel, odată pronunțată hotărârea judecătorească, părintele reclamant nu mai are nevoie de acordul celuilalt părinte pentru a deplasa minorul în străinătate, spre exemplu.

Care este procedura legală pentru suplinirea consimțământului părintelui?

Procedura are ca finalitate pronunțarea de către instanța judecătorească competentă a unei hotărâri judecătorești. Aceasta poartă denumirea de ordonanță președințială.

Articolul din legislația actuală pe marginea căruia vom discuta este 997 și se regăsește în Codul de procedură civilă. Pentru înțelegerea conținutului acestuia, este necesară parcurgerea și următoarelor articole cu privire la același aspect din Cod.

Condițiile de admisibilitate ale cererii de chemare în judecată în scopul pronunțării de către instanță a unei ordonanțe președințiale sunt prevăzute de dispozițiile articolului anterior menționat.

Astfel, potrivit acestuia, instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Ordonanța va putea fi dată chiar și atunci când este în curs judecata asupra fondului. Pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt.

Esența dispozițiilor art. 997 din Codul de procedură civilă constă în condițiile generale ce trebuie îndeplinite pentru admisibilitatea ordonanței președințiale. Acestea sunt:

a) Afirmarea unei aparențe de drept;

b) Caracterul provizoriu;

c) Caracterul urgent;

d) Neprejudecarea fondului.

Este necesară existența unui proces pe rolul instanțelor pentru a putea solicita pe calea ordonanței președințiale suplinirea consimțământului părintelui?

Întrebarea naște numeroase probleme în practică și stă la fundamentul apărărilor părții cu interese contrarii în proces.

Răspunsul corect este că măsurile provizorii la care se referă art. 997 din Codul de procedură civilă pot fi luate și anterior declanșării procesului, tot pe calea ordonanței președințiale, însă în această ipoteză va trebui dovedită condiția urgenței.

Un exemplu de urgență întâlnit este începerea scolii în străinătate de către minor, participarea la numite concursuri și alte asemenea.

Unde trebuie introdusă acțiunea pentru pronunțarea unei ordonanțe președințiale având ca obiect suplinire consimțământ părinte?

Potrivit art. 998 din Codul de procedură civilă, cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului.

De asemenea, potrivit art. 106 alin. (1) din Codul civil, ocrotirea minorului se realizează prin părinți, iar potrivit art. 107 Cod civil, procedurile prevăzute privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competența instanței de tutelă și de familie stabilite potrivit legii.

În continuare, urmează să ne raportăm la art. 76 din Legea 76/2012 de punere în aplicare a Legii 134/2010 privind Codul de procedură civilă, conform căruia judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori și familie vor îndeplini rolul de instanțe de tutelă și de familie.

Art. 114 din Codul de procedură civilă prevede că atunci când legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de Codul civil în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.

Titlul IV din Codul civil, intitulat „autoritatea părintească” cuprinde dispoziții cu privire la autoritatea părintească și exercitarea autorității părintești, locuința copilului și obligația de întreținere, dispoziții conform cărora instanța de tutelă, potrivit interesului superior al copilului, are competența de soluționare a cererilor izvorând din neînțelegeri între părinți cu privire la exercițiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părintești (art. 486 Cod civil), la stabilirea locuinței copilului (art. 496 Cod civil), la schimbarea locuinței copilului (art. 4