Urmareste-ne
  >  Opinii juridice   >  Raporturi de muncă   >  Suspendarea contractului individual de muncă în contextul pandemiei COVID-19

Suspendarea contractului individual de muncă în contextul pandemiei COVID-19

Suspendarea contractului individual de muncă, o soluție pentru angajatorii care nu-și mai pot desfășura activitatea ca urmare a pandemiei COVID-19 de a evita plata  impozitelor, taxelor și contribuțiilor sociale obligatorii reglementate de Codul fiscal.

Primim numeroase întrebări în această perioadă legate de situația angajatorilor în contextul pandemiei COVID-19 declarată de Organizația Mondială a Sănătății. Una dintre cele mai citite întrebări privește suspendarea contractului individual de muncă.

Am ales să tratăm pe larg acest subiect, deslușind misterele pe care le regăsim în spațiul public, și să identificăm o soluție pentru evitarea plății impozitelor, taxelor și contribuțiilor sociale obligatorii reglementate de Codul fiscal, astfel încât să maximizăm șansele de salvare a afacerii tale.

Înainte de orice alte mențiuni, redăm cuprinsul art. 49 din Codul muncii cu privire la suspendarea contractului individual de muncă, și anume:

Art. 49. Codul muncii

(1) Suspendarea contractului individual de muncă poate interveni de drept, prin acordul părților sau prin actul unilateral al uneia dintre părți.

(2) Suspendarea contractului individual de muncă are ca efect suspendarea prestării muncii de către salariat și a plății drepturilor de natură salarială de către angajator.

(3) Pe durata suspendării pot continua să existe alte drepturi și obligații ale părților decât cele prevăzute la alin. (2), dacă acestea sunt prevăzute prin legi speciale, prin contractul colectiv de muncă aplicabil, prin contracte individuale de muncă sau prin regulamente interne.

Prin urmare, suntem în prezenta a trei cazuri de suspendare a contractului individual de muncă. Cu acest prilej, urmează să analizăm doar două dintre cazuri, respectiv situația de suspendare prin acordul părților a contractului.

În ce situații intervine suspendarea de drept a contractului individual de muncă?

Contractul individual de muncă se suspendă de drept în următoarele situațiile după cum urmează:

a) concediu de maternitate;

b) concediu pentru incapacitate temporară de muncă;

c) carantină;

f) forță majoră;

i) în alte cazuri expres prevăzute de lege.

Carantina

Carantina reprezintă izolarea preventivă a unei colectivități care a fost în contact cu un bolnav contagios sau cu persoane ori materiale care provin dintr-o regiune unde există o epidemie.

Prin Ordinul 414/2020 privind instituirea măsurii de carantină pentru persoanele aflate în situația de urgență de sănătate publică internațională determinată de infecția cu COVID-19 și stabilirea unor măsuri în vederea prevenirii și limitării efectelor epidemiei s-a reglementat faptul că:

Asigurații cărora li se aplică măsura de carantinare instituționalizată în spațiile special amenajate și persoanele cărora li se interzice continuarea activității prin instituirea măsurii de izolare la domiciliu beneficiază de concediu și indemnizație de carantină pentru perioada stabilită prin documentul eliberat de direcțiile de sănătate publică, în conformitate cu Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 399/2006, cu modificările și completările ulterioare.

Așadar, concediul și indemnizația pentru carantină se acordă salariaților cărora li se interzice continuarea activității din cauza unei boli contagioase, pe durata stabilită prin certificatul eliberat de Direcția de Sănătate Publică.

Pe durata acestei suspendări, salariații nu prestează muncă și nu primesc salariu, dar beneficiază de o indemnizație al cărei cuantum brut lunar reprezintă 75% din baza de calcul – media veniturilor lunare din ultimele 6 luni din cele 12 luni din care se constituie stagiul de cotizare, până la limita a 12 salarii minime brute pe țară lunar, pe baza cărora se calculează contribuția pentru concedii și indemnizații. [art. 12-17 din O.U.G. nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate].

Forța majoră

Forța majoră „este orice eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil și inevitabil” [art. 1351 Cod civil]

Evenimentul poate fi natural ori social și reprezintă cauza exclusivă a neexecutării obligației. Prin caracter extern se înțelege, în materie contractuală, faptul că evenimentul de forță majoră nu are nicio legătură cu conduita părților raportului contractual.

Aprecierea invincibilității se realizează in abstracto, având în vedere condiția și posibilitatea unei persoane capabile care depune diligența și prudența maximă de care este în stare.

Discutând aplicat, forța majoră reprezintă acel eveniment absolut imprevizib