Suspendarea facultativă a executării silite. Aspecte practice
Bună ziua! În urmă cu câteva zile am primit acasă o somație de plată prin care eram înștiințat despre o executare silită asupra unui apartament pe care il dețin. Aceasta deoarece nu aș fi achitat un credit la bancă.
Vă rog să îmi spuneți dacă mai pot întârzia vânzarea apartamentului, deoarece urmează să primesc o sumă de bani prin care îmi propun să achit debitul în integralitate. Am vorbit și cu executorul, însă nu mă crede și a spus că executarea va merge înainte. Ce pot să fac?
Întrebare adresată de Tudose B.
Bună ziua, domnule Tudose, și vă mulțumim pentru interesul acordat serviciilor noastre.
În primul rând, trebuie să știți că aveți 15 zile termen, de la momentul comunicării somației, de introducere a unei eventuale contestații la executare. Doar prin introducerea acestei contestații aveți posibilitatea de a solicita și, în funcție de anumite particularități, obține suspendarea executării silite.
Suspendarea executării silite, astfel cum prevede Codul de procedură civilă, poate fi legală, adică în cazurile expres prevăzute de lege, voluntară, la cererea creditorului ca efect al principiului disponibilității și judecătorească, ca facultate a instanței de judecată (spunem facultate deoarece aprecierea existenței sau nu a unor motive temeinice reprezintă o analiză eminamente subiectivă, de cele mai multe ori).
Vorbind despre suspendarea judecătorească, potrivit art. 719 alin. (1) Cod procedură civilă, „până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea. Suspendarea se poate solicita odată cu contestația la executare sau prin cerere separată”.
Astfel cum spuneam, suspendarea facultativă, la cererea debitorului, se poate acorda doar dacă instanța constată existența acelor motive temeinice, de natură a justifica necesitatea stopării urgente a procedurii execuționale.
În doctrină s-a precizat că cei doi piloni care trebuie să stea la baza temeiniciei măsurii suspendării și care să constituie, în același timp, condiții de fond necesare a fi îndeplinite pentru dispunerea măsurii, configurând, totodată, înțelesul sintagmei de „motive temeinice” sunt:
(i) Probabilitatea producerii unei pagube ireparabile sau cel puțin a unui prejudiciu greu remediabil în natură ulterior desăvârșirii executării, prejudiciu care este previzibil că se va produce în cazul continuării executării;
(ii) Aparența de nelegalitate a procedurii executării silite desfășurate ori, altfel spus, aparența de temeinicie a motivelor invocate în cuprinsul contestației la executare în cadrul căreia s-a formulat cererea de suspendare.
Exceptând cazurile de suspendare judecătorească obligatorie a executării silite, evidențiate în art. 719 alin. (4) Cod procedură civilă, legiuitorul nu a stabilit în mod expres situațiile în care se poate dispune suspendarea judecătorească facultativă a executării silite, dar aceste cazuri nu pot fi stabilite în mod arbitrar nici de către cel care formulează o asemenea cerere, dar nici de către instanța de executare.
Pe de altă parte, pentru deslușirea noțiunii de „motive temeinice”, stipulată în art. 719 alin. (1) Cod procedură civilă, este primordial să se aibă în vedere voința legiuitorului, iar o atare voință emană din dispozițiile legale privitoare la situații asemănătoare.
Într-adevăr, din analiza comparativă a dispozițiilor care reglementează suspendarea facultativă, respectiv acelora care reglementează suspendarea judecătorească obligatorie a executării silite, rezultă că motivele de suspendare judecătorească a executării silite de către instanța de executare sunt, în fapt, critici aduse procedurii de executare silită, care au fost menționate deja în contestația la executare.
Or, câtă vreme cazurile de suspendare judecătorească obligatorie a executării silite se referă, în esență, la nerespectarea principiului legalității executării silite, nu există nicio rațiune pentru a considera că suspendarea judecătorească facultativă a executării silite nu are în vedere tot nelegalitatea executării silite.
Așadar, se poate concluziona că există identitate între motivele de contestație la executare silită și motivele de suspendare judecătorească a executării silite, sub aspectul criticilor aduse executării silite.
Însă, pentru a se dispune suspendarea judecătorească a executării silite, criticile aduse procedurii execuționale sunt necesare, nu și suficiente, fiind absolut obligatoriu să se invoce și probabilitatea producerii unui prejudiciu sau a unui inconvenient serios și grav la care ar fi expus cel executat silit dacă nu s-ar adopta măsura temporizării executării silite.
Concluzionând, prin motive de suspendare judecătorească a executării silite în cadrul contestației la executare ar trebui să înțelegem în mod cumulativ:
(i) Criticile aduse procedurii de executare silită, pe care instanța de executare le va analiza doar sub aspectul aparenței temeiniciei/netemeiniciei acestora;
(ii) Probabilitatea producerii unui prejudiciu sau a unui inconvenient serios și grav la care ar fi expus cel executat silit dacă nu s-ar adopta măsura temporizării executării silite, implicit existența unei necesități urgente de oprire temporară a procedurii execuționale.[1]
Domnule Tudose, în eventualitatea considerării sfatului nostru ca unul folositor cazului dumneavoastră, dorim să aveți în vedere că puteți oricând solicita sprijinul nostru atât aici, în mediul online, cât și în parcurgerea concretă a tuturor acestor demersuri. În vederea stabilirii unei întâlniri nu ezitați să ne contactați.
[1] Spre exemplu, prejudiciul cauzat debitorului în eventualitatea în care imobilul acestuia va fi scos la vânzare prin licitație publică anteriorpronuțării unei sentințe/decizii de admitere a contestației la executare. Chiar dacă este posibibilă, o eventuală acoperire patrimonială a prejudiciului suferit va fi incompletă și ineficientă, de natură exclusiv financiară, bunul imobil, în materialitatea lui, fiind imposibil de a fi readus în patrimoniul debitorului. Pierderile pe care le-ar putea suferi contestatorul (dumneavoastră) în cazul în care executarea nu ar fi suspendată, iar contestația la executare ar fi găsită întemeiată sunt mai mari decât neajunsul creat creditorului prin oprirea temporară a procedurii, Mai mult decât atât, stabilirea și implicit plata cauțiunii stau tocmai să garanteze temeinicia acestei temporizări.
Cu considerație,
echipa