Urmareste-ne
  >  Explicăm legislația   >  Tot ce trebuie să știi despre regimul comunității legale și partaj

Tot ce trebuie să știi despre regimul comunității legale și partaj

Suntem tentați să asociem la prima vedere căsătoria doar cu iubirea, cu o petrecere, cu ideea unei familii, cârcotașii, poate, cu un dar de nuntă, dar cu ce este asociată căsătoria mai puțin, însă, este contractul.

În fond, căsătoria este un contract și, ca oricare altul, produce efecte juridice. Se naște, astfel, între soți o serie de drepturi și obligații, o parte dintre acestea fiind de natură pecuniară.

În strânsă legătură cu aceste drepturi și obligații, se află regimul matrimonial care reprezintă un ansamblu de prevederi legale cu aplicabilitate în raportul dintre soți rezultat în urma căsătoriei. Aceste două noțiuni sunt interdependente. Nu putem discuta despre un regim matrimonial în lipsa căsătoriei, dar nici despre o căsătorie care să nu fie guvernată de un regim matrimonial.

Potrivit art. 312 alin. (1) din Codul Civil, viitorii soți pot alege ca regim matrimonial regimul comunității legale, separația de bunuri sau comunitatea convențională. Aplicarea regimului legal este, însă, o consecință legală a căsătoriei, nu un efect al opțiunii viitorilor soți, astfel cum se deduce la prima vedere din articolul precizat. Dacă viitorii soți nu își exprimă printr-o convenție matrimonială dorința de a alege un regim matrimonial propriu, li se va aplica automat regimul comunității legale de bunuri. Ulterior pot reveni asupra acestuia, având posibilitatea de a reglementa prin convenție matrimonială (doar) anumite aspecte derogatorii de la regimul comunității legale, formându-se, astfel, regimul comunității convenționale, iar prevederile comunității legale vor veni doar în completare. Cu titlu de exemplu, pot include o clauză de preciput (acea mențiune din contract care conferă dreptul unui soț, în urma decesului celuilalt soț, să își însușească fără plată anumite bunuri înainte de a fi făcut partajul moștenirii).

Un fapt caracteristic acestui regim matrimonial este calificarea bunurilor în bunuri comune și bunuri proprii. Potrivit art. 339 din Codul civil, bunurile dobândite în regimul comunității legale de oricare dintre soți sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune în devălmășie ale soților. Per a contrario, bunurile aparținând soților dinainte de căsătorie sunt bunuri proprii. La acestea se adaugă cele prevăzute de legiuitor în art. 340 din Codul civil.

Caracteristica principală a acestui regim  – regimul comunității legale – este, însă, egalitatea între soți, principiu consacrat de art. 48 alin. (1) din Constituție, precum și de art. 258 alin. (1) și de art. 308 din Codul civil. Bunurile dobândite după căsătorie, cu anumite excepții limitativ prevăzute de lege, sunt considerate a fi bunuri comune fără a conta contribuția celuilalt soț, fiind un aport presupus de lege. Principiul egalității dintre soți capătă aplicabilitate practică, pe de o parte, prin faptul că aceștia au drepturi egale în ceea ce privește administrarea, folosința și dispoziția asupra bunurilor, iar, pe de altă parte, prin faptul că în cazul unui eventual partaj, atunci când se împart bunurile, nu se poate face nicio discriminare pe bază de sex și nici nu poate fi ignorată munca depusă de oricare dintre soți în gospodărie și pentru creșterea copiilor.

Cu privire la bunuri, această terminologie nu trebuie a fi redusă la sensul de „obiecte”, iar noțiunea de „bunuri comune” nu trebuie a fi redusă la bunurile ce se află în proprietatea soților. Această noțiune cuprinde drepturile de creanță și toate drepturile reale asupra unor bunuri ale soților. Spre exemplu, un bun comun nu va fi doar o casă achiziționată de soți după căsătorie, ci și o casă asupra căreia soții au dobândit un drept de uz.

Un subiect de interes care te poate interesa este și: Divorț. Partajul părților sociale și a dividendelor. Ce cuprinde masa partajabilă?

Bunurile devin comune indiferent de modalitatea prin care au fost dobândite (de ex: accesiune, uzucapiune, contract, hotărâre judecătorească), cu excepția bunurilor dobândite prin moștenire (cu titlu de exemplu, după căsătorie, unul dintre soți dobândește un imobil în urma decesului părinților săi) sau donație, care sunt bunuri proprii.

Cu privire la bunurile dobândite prin uzucapiune, atât tabulară, cât și extratabulară, pentru a încadra un bun astfel obținut în categoria bunurilor comune, prezintă relevanță doi indici temporari. În cazul uzucapiunii extratabulare, momentul înregistrării cererii de înscriere a uzucapiunii în cartea funciară, iar în cazul uzucapiunii tabulare, momentul înregistrării cererii de înscriere a titlului nevalid. Dacă aceste cereri au fost înregistrate după ce soții s-au căsătorit, bunul este comun, indiferent că în actul ce constată dreptul de proprietate a fost trecut un singur soț sau au fost amândoi. Pentru opozabilitatea față de terți, însă, este necesar a fi urmată procedura înscrierii și a dreptului celuilalt soț, sau notarea în cartea funciară a calității de bun comun, astfel cum prevede Legea nr. 7/1996 privind cadastrul și publicitatea imobiliară.

Ce se întâmplă, însă, dacă ați încheiat un contract de construire a unei locuințe cu credit înainte de a vă căsători, iar construcția este finalizată la un moment ulterior celui în care v-ați căsătorit? Dreptul de proprietate se dobândește atunci când construcția este finalizată, mai exact la momentul semnării procesului verbal de predare-primire. Aici se face o distincție. Dacă ați achitat bunul integral înainte de căsătorie, acesta va fi bun propriu, indiferent că locuința va fi finalizată după ce v-ați căsătorit. Dacă, însă, prețul va fi achitat după căsătorie, acesta va fi bun comun.

Cu privire la bunurile privind plata prețului în rate, situația diferă puțin. Dacă data încheierii contractului este o dată anterioară căsătoriei, el va fi bun propriu, iar, dacă această dată este în timpul căsătoriei, va fi bun comun. Bunul își păstrează această calitate de bun propriu, sau comun, indiferent de către care dintre cei doi soți sunt plătite ulterior ratele, acest aspect prezentând relevanță doar la momentul calculului cotelor în cazul unui partaj. Spre exemplu, daca soțul a cumpărat o mașină în treizeci de rate lunare, douăzeci dintre acestea achitându-le înainte de a se căsători, în continuare, restul ratelor fiind achitate de soția sa, mașina rămâne în continuare bun propriu al soțului.

O altă problemă care se pune este cea a naturii juridice a salariului, de-a lungul timpului existând foarte multe opinii amplu motivate cu privire la aceasta. Art. 341 din Codul civil precizează că veniturile din muncă, sumele de bani cuv