Verificarea situației fiscale personale. Depășirea termenului legal al activității de control
Prin articolul de astăzi ne propunem să împărtășim din experiența echipei noastre de avocați, explicând de ce decizia de impunere și raportul de verificare emise de organele fiscale, în procedura de verificare a situației fiscale personale, sunt lovite de nulitate absolută atunci când activitatea de control se întinde pe o durată mai mare de 24 luni.
Articolul face parte din seria de materiale privind actele administrative fiscale, în care arătăm cititorilor elementele de legalitate pe care trebuie să le conțină documentele ce emană de la organele fiscale, precum și explicațiile în legătură cu atacarea acestora în instanță din considerente de nelegalitate.
Pe ce perioadă se poate întinde activitatea de control în procedura de verificare a situației fiscale personale?
Potrivit dispozițiilor art. 140 alin. (6) din Codul de procedură fiscală, durata efectuării verificării situației fiscale personale este stabilită de organul fiscal central și nu poate fi mai mare de 365 de zile calculate de la data începerii verificării fiscale comunicată prin avizul de verificare.
În cuprinsul alineatului următor al aceluiași articol, se menționează că perioadele prevăzute de lege sau stabilite de organul fiscal central pentru prezentarea documentelor și/sau a informațiilor solicitate nu sunt incluse în calculul duratei verificării fiscale.
Cu mici rezerve, asta înseamnă că nu includem în calculul celor 365 de zile perioadele de timp în care organele fiscale așteaptă răspunsul contribuabilului la note explicative, adrese informative ori altele asemenea.
Când intervine sancțiunea cu privire la Raportul de verificare fiscală și a deciziei de impunere?
În cazul în care inspecția fiscală nu se finalizează într-o perioadă reprezentând dublul perioadei de 365 de zile, inspecția încetează, fără a se emite raport de verificare fiscală și decizie de impunere sau decizie de nemodificare a bazei de impunere. În acest caz, organul de inspecție fiscală poate relua inspecția, cu aprobarea organului ierarhic superior celui care a aprobat inspecția fiscală inițială, o singură dată pentru aceeași perioadă și aceleași obligații fiscale, cu respectarea prevederilor legale.
Raționamentul nostru pentru care considerăm că depășirea cu încă o dată a termenului de 365 de zile conduce la aplicarea sancțiunii anulării raportului de verificare fiscală și a deciziei de impunere este următorul:
Pentru emiterea în mod legal a raportului și implicit a deciziei, organul fiscal trebuie să respecte dispozițiile art. 140 alin. (6) și (7) Cod procedură fiscală, în caz contrar, potrivit art. 147 coroborat cu art. 126 alin. (2) din același Cod „în cazul în care inspecția fiscală nu se finalizează într-o perioadă reprezentând dublul perioadei prevăzute la alin. (1), inspecția fiscală încetează, fără a se emite raport de inspecție fiscală și decizie de impunere sau decizie de nemodificare a bazei de impunere. În acest caz, organul de inspecție fiscală poate relua inspecția, cu aprobarea organului ierarhic superior celui care a aprobat inspecția fiscală inițială, o singură dată pentru aceeași perioadă și aceleași obligații fiscale, cu respectarea prevederilor art. 117 alin. (1).”
Care este sancțiunea depășirii termenului legal pentru activitatea de control în procedura verificării situației fiscale personale?
Astfel cum am precizat anterior, prevederile art. 147 din Codul de procedură fiscală fac aplicabile dispozițiile art. 126 alin. (2) din același Cod, care prevăd sancțiunea expresă a nulității în caz de depășire a termenului cu încă o dată.
Asta înseamnă că, odată depășit termenul, organele fiscale nu mai pot emite raportul de verificare fiscală și decizia de impunere, sub sancțiunea nulității acestora.
Același raționament se aplică și în cazul în care organele fiscale calculează eronat termenele care nu intră în durata legală a procedurii de verificare a situației fiscale personale, în sensul că emiterea raportului și a deciziei în raport cu un calcul eronat, conduce anularea acestora în instanță.
În legătură cu aparența de nelegalitate a actului administrativ fiscal ca urmare a calculării în mod eronat a perioadelor care nu intră în termenul de verificare a situației fiscale personale, a fost constată în procedura de suspendare a actului administrativ fiscal inclusiv de către Curtea de Apel București în considerentele Sentinței nr. 6 din 14.2019.
Prin prisma căror informații ne raportăm la legea aplicabilă în verificarea situației fiscale personale?
Cu această ocazie, precizăm că dispozițiile de procedură fiscale au suferit nenumărate modificări pe parcursul anilor.
Într-o variantă anterioară a legii, art. 140 alin. (6) despre care am vorbit mai sus, prevedea că durata efectuării verificării situației fiscale personale este stabilită de organul fiscal central și nu poate fi mai mare de 6 luni de la data începerii verificării fiscale comunicată, respectiv de 12 luni în cazul în care sunt necesare informații din străinătate.
Într-un astfel de caz, depășirea unui termen de 1 an ar atrage sancțiunea nulității.
Ținem astfel cont că potrivit art. 352 alin. (1) și (2) din Codul de procedură fiscală „(1) dispozițiile prezentului cod se aplică numai procedurilor de administrare începute după intrarea sa în vigoare. (2) Procedurile de administrare începute înainte de data intrării în vigoare a prezentului cod rămân supuse legii vechi.”
Iar art. 1 pct. 2 lit. b) din același Cod menționează, printre activitățile de administrare a creanțelor fiscale, orice activitate de control în legătură cu creanțele fiscale, motiv pentru care, în vederea identificării legii aplicabile trebuie să ne raportăm la data la care a fost demarată verificarea situației personale a contribuabilului, astfel cum subliniază inclusiv art. 140 alin. (6) din Cod procedură fiscală.
De exemplu, într-un cauză, verificarea situației fiscale personale a contribuabilului a debutat pe 23.11.2016 (data comunicată prin avizul de verificare) și s-a finalizat în data de 27.08.2018, data programată pentru discuția finală, potrivit art. 130 alin. (4) coroborat cu art. 147 din Cod procedură fiscală, motiv pentru care observăm că durata totală a procedurii de verificare este depășită în raport cu prevederile inițiale ale legii care se aplică.
Așadar, în cazul de mai sus, cu toate că activitatea echipei noastre de avocați a avut loc recent, legea aplicabilă este cea din noiembrie 2016, lege care prevede termenul legal de 6 luni pentru verificarea situației fiscale personale.
În situația în care vă aflați în stadiul de după emiterea deciziei de impunere, dacă condițiile legale sunt îndeplinite și strategia de apărare a avocatului este bună, puteți obține suspendarea executării deciziei de impunere până la pronunțarea instanței de fond. Am dezvoltat subiectul pe larg într-un articol distict, publicat pe platforma noastră online în data de 29.05.2019.
