Verificarea situației fiscale pesonale. Efectuarea verificării prealabile documentare
Prin articolul de astăzi ne propunem să împărtășim din experiența echipei noastre de avocați, explicând de ce raportul de verificare emis de organele fiscale, în procedura de verificare a situației personale începută înainte de septembrie 2017, este lovit de nulitate atunci când nu este îndeplinită obligația privind notificarea prealabilă a persoanei cercetate despre efectuarea verificării prealabile documentare.
Articolul face parte din seria de materiale privind actele administrative fiscale, în care arătăm cititorilor elementele de legalitate pe care trebuie să le conțină documentele ce emană de la organele fiscale, precum și explicațiile în legătură cu o eventuală intenție de atacare a acestora în instanță din considerente de nelegalitate.
Ce reprezintă verificarea prealabilă documentară?
Potrivit dispozițiilor art. 138 din Codul de procedură fiscală (forma în vigoare la data de 1 septembrie 2017), prealabil verificării situației fiscale personale, organul fiscal are obligativitatea efectuării verificării prealabile documentare, notificând în acest sens persoana supusă verificării.
Constatarea caracterului nelegal de către instanță a deciziei de impunere și al raportului de verifciare fiscală a avut loc curând pentru unul dintre clienții noștri, însă pentru o procedură administrativă demarată înainte de modificarea Codului de procedură fiscală prin Ordonanța Guvernului 30/2017.
Astfel, conform dispozițiilor art. 138 alin. (5) din Codul de procedură fiscală (forma în vigoare la data de 1 septembrie 2017 – începerea verificării fiscale trebuie să aibă loc înainte de apariția O.G. 30/2017) „verificarea fiscală prealabilă documentară constă în compararea între, pe de o parte, veniturile declarate de persoana fizică sau de plătitori și, pe de altă parte, veniturile estimate determinate în baza situației fiscale personale a persoanei fizice. Această verificare se efectuează având în vedere documentele și informațiile deținute/obținute de organul fiscal central care au relevanță pentru determinarea situației fiscale, cu notificarea persoanei fizice.”.
Care este sancțiunea pentru lipsa notificării contribuabilului privind efectuarea verificării prealabile documentare?
Menționăm că, în ceea ce privește această etapă de verificare documentară, dacă persoana verificată nu a fost notificată în conformitate cu dispozițiile de mai sus, raportul de verificare fiscală și, după caz, decizia de impunere sunt lovite de nulitate
Obligativitatea notificării prealabile a contribuabilului verificat a fost subliniată și la nivelul jurisprudenței Europene. Prin raportare la obiectul acestei proceduri și anume de a colecta date de la orice instituții abilitate, necomunicarea contribuabilului a existenței acestor demersuri încalcă prevederile Directivei 95/46/CE privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (Directiva privind protecția datelor personale).
În concret, în cauza C-201/14 (Smaranda Bara și alții împotriva Președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, Casei Naționale de Asigurări de Sănătate – CNAS, Agenției Naționale de Administrare Fiscală – ANAF) în legătura cu interpretarea unor prevederi din Directiva 95/46/CE, s-a decis că persoanele ale căror date cu caracter personal fac obiectul transmiterii și prelucrării între două autorități ale administrației publice a unui stat membru trebuie sa fie informate în prealabil cu privire la acest aspect.
În același sens s-a pronunțat și Curtea de Apel București în considerentele Sentinței nr. 6 din 14.2019, reținând că „nerespectarea acestei proceduri cu ocazia realizării verificării documentare prealabile… este de natură a reprezenta indiciu de nelegalitate a procedurii, și din acest punct de vedere fiind probată existența unui „caz bine justificat” în sensul Legii nr. 554/2004”.
Prin urmare, apreciem că necomunicarea notificării privind verificarea prealabilă documentară constituie o dovadă clară a faptului că emiterea deciziei de impunere s-a făcut cu nerespectarea dispozițiilor legale naționale și europene, fapt ce atrage nelegalitatea actului administrativ atacat.
În situația în care vă aflați în stadiul de după emiterea deciziei de impunere, dacă condițiile legale sunt îndeplinite și strategia de apărare a avocatului este bună, puteți obține suspendarea executării deciziei de impunere până la pronunțarea instanței de fond. Am dezvoltat subiectul pe larg într-un articol distict, publicat pe platforma noastră online în data de 29.05.2019.
