Urmareste-ne
  >  Explicăm legislația   >  Vicii ascunse în cazul vânzării de mașini second-hand. Remedii

Vicii ascunse în cazul vânzării de mașini second-hand. Remedii

Fiecare dintre noi am achiziționat sau cunoaștem pe cineva care a achiziționat la un moment dat o mașină second-hand (la mâna a doua) și știm că, nu de puține ori, entuziasmul creat de faptul achiziționării mașinii dorite ne determină să lăsăm pe locul al doilea sau chiar să pierdem din vedere cele mai importante aspecte în asigurarea unei tranzacții corecte.

Unul dintre aceste aspecte îl reprezintă contractul de vânzare care, în mod fundamental greșit, în prezent, este redus la un simplu tipizat cu clauze minime. Un contract, propus de către cumpărător (care poate apela în prealabil la un avocat de drept civil), cu clauze care să îi securizeze așteptarea că bunul cumpărat corespunde aparențelor descrise de vânzător, de fiecare dată are aptitudinea să îndepărteze vânzătorii care au ceva de ascuns.

Continuând, momentul achiziționării unei mașini second-hand coincide cu momentul încheierii unui contract de vânzare între părțile contractului (respectiv, între cumpărător și vânzător), născându-se un raport juridic căruia îi vor fi aplicabile, după caz, dispozițiile art. 1650-1762 din Codul civil.

Astfel cum prevede  art. 1650 alin. (1) din Codul civil, „vânzarea este contractul prin care vânzătorul transmite sau, după caz, se obligă să transmită cumpărătorului proprietatea unui bun în schimbul unui preț pe care cumpărătorul se obligă să îl plătească.

Acest lucru presupune că, pe de o parte, vânzătorul își asumă obligația de a transmite cumpărătorului proprietatea mașinii, de a o preda acestuia, dar și de a îl garanta contra evicțiunii și viciilor ascunse. Pe de altă parte, cumpărătorul se obligă să achite prețul în bani stabilit cu vânzătorul, să preia mașina și să suporte cheltuielile vânzării (spre exemplu, transferurile bancare, eventualele verificări, înscrierea mașinii etc.)

Prin obligația vânzătorului de a-l garanta pe cumpărător pentru viciile ascunse ale mașinii se înțelege faptul că vânzătorul va fi răspunzător față de cumpărător dacă la data predării mașinii, aceasta avea vicii ascunse și dacă acestea erau grave, indiferent dacă vânzătorul știa de existența lor, sau nu, dacă nu a fost altfel prevăzut în contract.

Viciul ascuns reprezintă, așa cum este prevăzut în art. 1707 alin. (2) din Codul civilacel viciu care, la data predării, nu putea fi descoperit, fără asistență de specialitate, de către un cumpărător prudent și diligent. În cazul de față, reprezintă vicii ascunse ale mașinii orice defecte sau deficiențe de funcționare care existau la momentul predării (coroziune sub vopsea, portiere care nu se închid etanș și permit lichidelor să pătrundă în interior, nefuncționarea corespunzătoare a unor martori de bord sau a unor manometre, erori ale computerului de bord, furtunuri/supape înfundate, filtre/ulei neschimbat conform indicațiilor producătorului, diferite piese care nu funcționează corespunzător etc.).

Pentru a fi vicii ascunse, aceste probleme nu puteau fi descoperite de un cumpărător nespecialist în domeniul auto printr-o verificare atentă, normală, și din cauza cărora mașina fie nu poate fi întrebuințată conform destinației (spre exemplu, nu (mai) este omologată pentru a funcționa pe drumurile publice), fie își micșorează întrebuințarea (spre exemplu, nu rulează cu o viteză decentă pentru o astfel de mașină, nu poate urca rampe rezonabile, cutia de viteze nu funcționează în treptele superioare etc.) sau îi scade valoarea (spre exemplu, mașina indică mai puțini kilometri decât cei rulați în mod real, este fabricată în alt an decât cel indicat, piesele și accesoriile dau impresia că ar fi cele originale, dar nu sunt etc.).

Aceste vicii trebuie să fie determinante, astfel încât, dacă ar fi avut cunoștință de ele, cumpărătorul nu ar fi achiziționat mașina sau ar fi fost dispus să plătească doar un preț mai mic. Este asimilată viciilor ascunse și ipoteza în care părțile au stabilit o anumită calitate, iar, cu ocazia folosirii, cumpărătorul constată că mașina nu corespunde exigențelor de calitate stabilite anterior cumpărării (spre exemplu, cumpărătorul dorește să ruleze cu 130 km/h pe autostradă, iar modelul în cauză ajunge abia la 120 km/h; cumpărătorul dorește o mașină cu tracțiune 4×4, iar vânzătorul vinde una cu tracțiune 4×2 etc.).

Nu vor fi considerate vicii ascunse acelea pe care un cumpărător fără cunoștințe tehnice deosebite le-ar descoperi verificând/încercând mașina (spre exemplu, există pete de rugină vizibile, una dintre oglinzile retrovizoare este spartă, portbagajul nu se închide etc.).

Pe de altă parte, indiferent de gravitatea viciului, acesta nu va mai fi considerat ascuns, dacă vânzătorul a înștiințat cumpărătorul cu privire la existența acestuia înaintea încheierii contractului, acesta fiind unul dintre motivele principale pentru care este obligatorie semnarea unui contract de vânzare cu clauze clare și atotcuprinzătoare,  respectiv pentru ca vânzătorul să nu poată invoca faptul că defecțiunea apărută ulterior vânzării este determinată de culpa cumpărătorului și nu de o cauză preexistentă momentului vânzării, de care avea cunoștință și pe care a ascuns-o cu bună știință.

Pentru aceste motive, apreciem că vânzătorul ar trebui să înștiințeze cumpărătorul cu privire la toate problemele mașinii, dar și cu privire la aspectele despre care știe că ar putea să influențeze cumpărarea acesteia. În mod similar, cumpărătorul ar trebui să fie diligent, să analizeze cu atenție caracteristicile autoturismului, să exprime clar dorințele sale în ceea ce privește mașina (în cadrul contractului) și să efectueze verificări atente înaintea cumpărării.

În acest sens, este de dorit și o verificare tehnică. Altfel, probarea defecțiunilor mașinii (în special în ceea ce privește dovedirea existenței viciilor la momentul predării autoturismului) ar deveni dificilă.

Cu toate acestea, ce putem face dacă mașina cumpărată are probleme despre care nu am știut la momentul achiziționării sau, mai rău, cu privire la care am avut „cuvântul vânzătorului” că nu le are?

Dacă vânzătorul vinde cu rea-credință dorind inducerea în eroare a cumpărătorului, creând o aparență neconformă realității, am putea discuta chiar despre o infracțiune de înșelăciune, astfel cum este prevăzută de art. 244 din Codul penal (și despre un dol prin reticență, în materie civilă).

De asemenea, dacă cumpărătorul își dorește în mod specific anumite caracteristici esențiale ale bunului și, dintr-o eroare de comunicare cu vânzătorul, cumpără ceva diferit, contractul poate fi desființat, fiind lovit de nulitate relativă.

O primă recomandare ar fi să se încerce o rezolvare pe cale amiabilă, deci cumpărătorul și vânzătorul să dorească să rezolve problemele prin discuții personale, cumpărătorul comunicându-i vânzătorului în acest sens, prin avocat, o notificare prealabilă.

Dacă vânzătorul este unul autorizat, în genul unui dealer auto sau a unei societăți care are acest obiect de activitate, se poate apela și la Autoritatea pentru Protecția Consumatorului pentru a consilia și, eventual, sprijini cumpărătorul păgubit în rezolvarea problemei.

Legal de un subiect asemănător, poate prezintă interes și: Ce garanție trebuie să primești la cumpărarea unui apartament nou și ce faci când acesta nu este conform?

În final, un ultim remediu ar fi contactarea unui avocat specializat în drept civil și formularea unei acțiuni în fața instanței civile în temeiul art. 1710 din Codul civil. Această acțiune s-ar întemeia pe răspunderea contractuală și pe prevederile exprese referitoarea la garantarea unor vicii ascunse.

În funcție de circumstanțele concrete, acțiunea ar putea îmbrăca forma unei acțiuni estimatorii, prin care vânzătorul ar recupera o parte din prețul plătit. De asemenea ar putea fi o acțiune pentru obligarea vânzătorului la efectuarea de reparații sau la restituirea reparațiilor mașinii făcute de către cumpărător pe cheltuiala sa, dacă cheltuielile acestea nu ar fi disproporționate.

În final, s-ar putea formula și o acțiune ce ar viza rezoluțiunea (încetarea efectelor) contractului de vânzare, deci, restituirea mașinii vânzătorului și restituirea prețului către cumpărător, dacă vânzătorul a fost de rea-credință sau dacă cumpărătorul a adus la cunoștința vânzătorului viciile ascunse într-un termen rezonabil.

Prin urmare, recomandăm să vă adresați unui avocat specializat în drept civil încă dintr-o fază prealabilă achiziționării mașinii. Acest fapt vă poate garanta că tranzacția dumneavoastră este una însoțită de toate garanțiile legale, scutindu-vă totodată de multiplele bătăi de cap și costuri ce pot fi angajate ulterior, în cazul în care bunul achiziționat nu este conform așteptărilor.

Lasă un răspuns