Vreau să fac partaj și am înțeles că totul se împarte la jumătate. Ce înseamnă asta?
Bună ziua! Am ajuns în momentul în care am decis, alături de soție, să punem capăt căsătoriei, continuând astfel pe drumuri separate. Totodată, urmează să facem și partaj.
Din păcate, nu ajungem la un punct comun în ce privește împărțeala bunurilor – partaj.
Vreau să stabilesc o întâlnire cu unul dintre avocații dumneavoastră specializați în drept civil – dreptul familiei, fie online, fie la biroul societății de avocatură din București. Cum trebuie să procedez?
Întrebare adresată de Minoiu A.
Bună ziua, domnule Minoiu! Vă mulțumim pentru interesul acordat serviciilor noastre juridice.
Cu privire la stabilirea unei întâlniri cu unul dintre avocații noștri specializați în drept civil, vă rugăm apelați numărul de telefon afișat în partea de sus a website-ului ori pe pagina contact. La celălalt capăt al firului, există mereu un coleg disponibil, pregătit să stabilească o întâlnire cu un avocat – atât online, cât și la biroul nostru din municipiul București.
În legătură cu cele precizate, până întâlnirea ce urmează a avea loc, menționăm următoarele:
Potrivit art. 312 alin. (1) din Codul Civil, viitorii soți pot alege ca regim matrimonial comunitatea legală, separația de bunuri sau comunitatea convențională. Aplicarea regimului legal este, însă, o consecință legală a căsătoriei, nu un efect al opțiunii viitorilor soți, astfel cum se deduce la prima vedere din articolul precizat. Dacă viitorii soți nu își exprimă printr-o convenție matrimonială dorința de a alege un regim matrimonial propriu, li se va aplica automat regimul comunității legale de bunuri, ceea ce considerăm că este și cazul dumneavoastră.
Un fapt caracteristic acestui regimului comunității legale este calificarea bunurilor în bunuri comune și bunuri proprii. Potrivit art. 339 din Codul civil, bunurile dobândite în timpul regimului comunității legale de oricare dintre soți sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune în devălmășie ale soților. Per a contrario, bunurile aparținând soților dinainte de căsătorie sunt bunuri proprii. La acestea se adaugă cele prevăzute de legiuitor în art. 340 din Codul civil.
Caracteristica principală a acestui regim este, însă, egalitatea între soți, principiu consacrat de art. 48 alin. (1) din Constituție, precum și de art. 258 alin. (1) și de art. 308 din Codul civil. Bunurile dobândite după căsătorie, cu anumite excepții limitativ prevăzute de lege, sunt considerate a fi bunuri comune fără a conta contribuția celuilalt soț, fiind un aport presupus de lege. Principiul egalității dintre soți capătă aplicabilitate practică, pe de o parte, prin faptul că aceștia au drepturi egale în ceea ce privește administrarea, folosința și dispoziția asupra bunurilor, iar, pe de altă parte, prin faptul că în cazul unui eventual partaj, atunci când se împart bunurile, nu se poate face nicio discriminare pe bază de sex și nici nu poate fi ignorată munca depusă de oricare dintre soți în gospodărie și pentru creșterea copiilor.
Cu privire la bunuri, această terminologie nu trebuie a fi redusă la sensul de „obiecte”, iar noțiunea de „bunuri comune” nu trebuie a fi redusă la bunurile ce se află în proprietatea soților. Această noțiune cuprinde drepturile de creanță și toate drepturile reale asupra unor bunuri ale soților.
Bunurile devin comune indiferent de modalitatea prin care au fost dobândite (de ex: accesiune, uzucapiune, contract, hotărâre judecătorească), cu excepția bunurilor dobândite prin moștenire (cu titlu de exemplu, după căsătorie, unul dintre soți dobândește un imobil în urma decesului părinților săi) sau donație, care sunt bunuri proprii.
O precizare importantă constă în calitatea de bun comun. Astfel, potrivit art. 343 alin. (1) din Codul civil, calitatea de bun comun nu trebuie dovedită, fiind o prezumție relativă că bunul dobândit în timpul comunității legale este bun comun. Cu toate acestea, deși se presupune că bunul respectiv este comun, unul dintre soți poate dovedi că acel bun se încadrează între cele menționate de art. 340 din Codul civil, fiind, deci, bun propriu.
De asemenea, arătăm că în multe dintre dosarele gestionate am formulat apărări în scopul obținerii unei cote semnificativ mai mari decât 50% din masa partajabilă, astfel cum în mod normal prezumă dispozițiile legale.
Există un articol Codul civil, identificat după numărul 357, ce permite unuia dintre soți să dovedească o contribuție mai mare atât la dobândirea bunurilor comune, cât și la îndeplinirea obligațiilor comune. Doar în lipsa unor argumente și dovezi instanța prezumă că soții au avut o contribuție egală.
Prin urmare, șansele de reușită depind într-o proporție covârșitoare de strategia de apărare formulată în cauză, respectiv de argumentele aduse de către avocat și probele administrate în dosar.
Domnule Minoiu, rămâne să discutăm pe larg cu privire la acest subiect în cadrul întâlnirii, inclusiv din perspectiva strategiei de urmat pentru maximizarea șanselor de câștig în cauză.
Până să ne cunoaștem, vă invităm să citiți explicațiile noastre privind legislația, regăsite în rubrica explicăm legislația, un proiect inedit la care lucrează o întreagă echipă de avocați. De curând, am publicat un material ce ar putea să vă intereseze, intitulat tot ce trebuie să știi despre regimul comunității legale și partaj.